Make your own quiz Manage my Quizzes Plans / Features Guides and Help Contact Privacy & Security

Politici publice

Create a conceptual illustration representing public policy, including elements like a government building, diverse people discussing policies, and charts showing progress, in a modern, professional style.

Politici Publice Quiz

Testați-vă cunoștințele despre politici publice cu acest quiz informativ și provocator. Răspundeți la întrebări despre misiune, scopuri și implementarea politicilor publice.

Conținutul quiz-ului include:

Definiții esențiale
Conceptualizări în domeniul politicilor publice
Evaluarea implementării și factorii de succes.

241 Questions60 MinutesCreated by ExaminingPolicy23

Misiunea si scopul oricarei politici trebuie sa fie definite de:

Satisfacerea intereselor ce definesc spatiul tinta

Norme

Reglementari sau elemente incorporate

Reprezinta o stare dorita, un deziderat, un tel, un rezultat sau finalitatea unor actiuni intr-un anumit domeniu, realizabil dupa o perioada de timp bine definita:

Valoarea

Strategia

Obiectivul

Potrivit unor viziuni teoretice, Politicile publice exprimă:

Manifestările și orientările definite de grupurile de interes, pentru domenii sau activități esențiale ce se desfășoară fie la nivel național, fie la niveluri teritorial-administrative

Manifestări și orientări între păturile, grupurile sociale și alte organizații active dintr-un stat în scopul cuceririi, consolidării, dezvoltării și menținerii puterii

Manifestările și orientările definite de autoritățile statului, ca puteri publice, centrale sau locale, pentru domenii sa activități esențiale ce se desfășoară fie la nivel național, fie la niveluri teritorial-administrative

Din punct de vedere pragmatic, politica publică poate fi identificată cu

Expresia unei alegeri (opțiuni)

Autorizarea informală a unei acțiuni inițiale

Acțiuni punctuale ale guvernului

Documentul de importanță națională din care decurg politicile poartă denumirea de

Lege

Program de Guvernare

Strategie națională

Conceptul care conturează, într-un mod coerent și precis, imaginea privitoare la direcția principală de evoluție a unui anumit sector la nivel național, local sau regional pentru următorii ani poartă denumirea de

Misiune

Strategie

Viziune

Pentru ca procesul de formulare a obiectivelor să devină operațional trebuie respectate următoarele criterii de definiție

Claritatea și specificitatea; cadrul de timp; integrarea; consistența; dificultatea; monitorizarea; măsurabilitatea; cantitative; calitative

Claritatea și specificitatea; cadrul de timp; integritatea; inconsistența; dificultatea; monitorizarea; măsurabilitatea; cantitative; calitative;

Claritatea și materialitate; cadrul de timp; integritatea; inconsistența; dificultatea; monitorizarea; măsurabilitatea; cantitative; calitative

Exprimă orientarea generală aleasă pentru parcurgerea unei anumite etape în care sunt vizate îndeplinirea obiectivelor și programelor de perspectivă, prevăzând căile și resursele necesare, dar și circumstanțele care vor trebui întrunite pentru atingerea acestora

Misiunea

Strategia

Propunerea de politică publică

În funcție de scopul urmărit, strategiile se clasifică în

Finale sau parțiale

De redresare, de consolidare, de dezvoltare

Defensive și ofensive

Tacticile vizează dezvoltarea politicii pe termen ……, respectiv realizarea obiectivelor …..

Scurt, operaționale

Lung, generale

Mediu, generale

Finalitatea politicilor publice vizează

Atingerea obiectivelor operaționale

Schimbări comportamentale la nivelul întregii societăț

Economicitate

În domeniul educației, sănătății și al protecției sociale implementarea politicilor publice se face în cea mai mare parte de către

Organizațiile publice, neguvernamentale și private

Organizațiile publice

Organizațiile internaționale

Libertatea de acțiune a responsabililor procesului de implementare constituie

O eroare a procesului politicilor publice

Un mijloc potrivit pentru a face față imprevizibilității membrilor spațiului țintă

O circumstanță organizațională

Cauzele care au dus la formarea anumitor tipare comportamentale de către funcționarii publici sunt

Reglementările neclare, preferințele personale și compasiunea acestora față de a numiți solicitanți

Mediul extern

Coerența cadrului politicii

Libertatea de acțiune a actorilor implicați în procesul de implementare a unei politici este limitată de

Preferințele personale ale funcționarilor public

Preferințele personale ale actorilor politic

Cultura organizațională

Libertatea de acțiune a actorilor implicați în procesul de implementare a unei politici este limitată de

Reglementările complicate pe care funcționarii publici nu le pot stăpâni în totalitate

Coerența normelor de aplicare

Simplificarea procedurilor

Libertatea de acțiune a actorilor implicați în procesul de implementare a unei politici este limitată datorită

Compasiunii funcționarilor față de unii solicitanți

Culturii adaptive a organizațiilor care învață

Dezvoltării tehnologice

Stilurile comportamentale, birocratic, angajat politic și pragmatic sunt proprii

Funcționarilor responsabili cu execuția politicilor publice

Persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică

Reprezentanților societății civile

Funcționarii publici care se caracterizează printr-un comportament birocratic încearcă să

Satisfacă anumiți clienți în funcție de propriile lor criterii

Se orienteze după o imagine idealizată a birocrației

Să ajungă la un compromis între munca în structura serviciilor publice și satisfacția profesională

Implementarea este un proces

Interactiv

Static

Uniform

Eșecul implementării unei politici poate fi determinat de următorii factori

Rezistența locală la liniile directoare centrale

Cooperarea actorilor politicii publice

Cultura organizațiilor care învață

Printre factorii care determină eșecul unei politici publice se regăsesc

Competitivitatea din piață

Obiectivele vag definite ale politicii respective și lipsa de coordonare dintre diferitele politici publice

Consistența cadrului de politică

Având în vedere limitările apărute în procesul de implementare unilateral a politicilor publice se manifestă tot mai pronunțat

Abordarea de „sus în jos”.

Abordarea de „jos în sus”.

Tendința apropierii între abordarea de „sus în jos” și abordarea de „jos în sus

Instrumentul prin intermediul căruia sunt evaluate consecințe anumitor scopuri ale politicilor publice formulate de guvern asupra funcționării administrațiilor descentralizate este cunoscut sub denumirea

Determinarea impactului administrativ

Determinarea impactului socia

Determinarea impactului economic

Conform abordării contingenței, concept introdus de Lawrence și Lorch în teoria organizațională, în 1961, factorii care influențează procesul de implementare se intercondiționează reciproc. Acest lucru înseamnă că influența pozitivă exercitată de un factor:

Rămâne neschimbată indiferent de context

Se modifică (devine neglijabilă sau negativă) într-un alt context, configurat de o reprezentare diferită a celorlalți factori

Contextul anulează orice tip de influență exercitată de factori

Esența abordării contingenței constă în faptul că există ………, care afectează în mod profund demersurile și practicile manageriale

O singură variabilă de situați

O multitudine de variabile de situație

Un determinat de variabile de situație

Factorii care favorizează aplicarea instrumentelor politicii sunt:

Obiectivele celor care implementează politica și cele ale membrilor spațiului țintă

Competențele manageriale ale factorilor decizionali

Dezvoltarea domeniului de politică publică

Structurile flexibile asociate politicilor publice sunt:

Organizatii care invata (learning organisation);

Organizatii birocratice

Organizatii tip corporatist

Aplicarea cu succes a instrumentelor politicii depinde de

Actualitatea problemei de politică publică

Cantitatea de informații de care dispun entitățile implicate

Viziunea spațiului țintă.

Un rol determinant pentru desfasurarea procesului de implementare il are

Distributia puterii intre cei care fac implementarea si entitatile spatiului tinta

Istoria problemei de politica publica si pozitia factorilor politici vis-a-vis de aceasta

Monopolul informational si relatiile internationale

Cultura metaorganizatiei este alcatuita din:

Cultura actorului cu rol de coordonare a procesului politicilor publice

Culturile actorilor participanti la procesul politicilor publice cu care aceasta interrelationeaza

Cultura beneficiarilor politicii publice

O cultura puternica presupune

Acceptarea oarba a valorilor si atitudinilor din partea actorilor;

Consensul din partea actorilor asupra modului in care este formulata, implementatasi evaluata o politica publica;

Contradictie intre actori cu privire la modului in care este formulata, implementatasi evaluata o politica publica.

In procesul de implementare a politicilor publice au fost diferentiate urmatoarele tipuri de interactiuni

Competitivitatea, colaborarea si rezistenta

Consultanta, parteneriatul si competitivitatea

Parteneriatul, cooperarea si rezistenta

Alimenteaza rezistenta la implementarea politicilor publice

Factorii care privesc status-quo-ul

Factorii care privesc responsabilii schimbarii

Factorii care vizeaza cultura organizatiilor care invata

Cultura metaorganizatiei trebuie:

Armonizata cu politica publica pe care o promoveaza;

Dezvoltata independent de politica publica pe care o promoveaza;

Confundata cu politica publica pe care o promoveaza.

Organizatia isi va schimba sistemul de valori daca:

Are loc un eveniment semnificativ care sa justifice schimbarea;

Are loc un eveniment minor care sa justifice schimbarea;

Are loc un eveniment fortuit care sa justifice schimbarea.

In dezvoltarea procesului politicilor publice pot aparea urmatoarele bariere:

Cognitiva, informationala, de resurse, comportamentala si culturala;

Informationala, financiara, rationala si comportamentala;

Incrementala, de resurse, culturala, institutionala si rationala.

Din categoria factorilor care privesc caracterul schimbarilor urmarite prin politica publica face parte

Decalajul consistent dintre decizie si responsabilitate

Comunicarea deficitara

Neparticiparea la proiectarea procesului politicii

Din categoria factorilor care privesc responsabilii schimbarii face parte

Reducerea pozitiilor ierarhice;

Scurtcircuitarea nivelului ierarhic

Existenta unui climat tensionat responsabilii schimbarii

Analizand relatia cultura organizationala-procesul politicilor publice se observa ca, organizatia este:

Un ansamblu de proceduri;

O structura ierarhica si un conglomerat de oameni si resurse;

Un set de valori si ipoteze care ii determina propriul climat.

Factorii, neparticiparea la proiectarea, dezbaterea si definitivarea procesului politicii si neacordarea autoritatii celor indreptatiti sa realizeze schimbarea proiectata fac parte din categoria

Factorilor care privesc schimbarile urmarite prin politica publica

Factorii care vizeaza modul de realizare a schimbarii

Factorii care privesc responsabilii schimbarii

Analizand relatia cultura organizationala-procesul politicilor publice se observa ca, procesul politicilor publice:

Nu reprezinta doar o simpla succesiune de etape de actiune;

Reprezinta doar o simpla succesiune de etape de actiune

Reprezinta finalitatea procesului decizional.

Purtatorul de cultura este un agent al:

Dezvoltarii

Mentinerii status-quo-ului;

Reinventarii.

Ansamblul urmatoarelor elemente: libertate si identitate individuala, coeziunea grupurilor implicate in promovarea si imbunatatirea calitatii unei politici publice, precum si capacitatea de a inova compun

Cultura organizationala

Cultul personalitatii

Regulile de guvernare a procesului politicilor publice

In procesul de comunicare sunt relevante

Studiile de specialitate

Comportamente, obiceiuri, practici, valori si credinte comune

Numai valori si credintele comune

Printre mecanismele primare de transmitere a culturii se regaseste:

Imbunatatirea continua

Criteriile stabilite pentru recrutarea, selectarea, promovarea, pensionarea si concedierea personalului;

Abordarea procesuala;

Printre mecanismele primare de transmitere a culturii se regaseste:

Sistemele si procedurile organizationale;

Declaratiile oficiale despre filosofia, conceptiile si drepturile consacrate ale organizatiei;

Modelul comportamental promovat de management;

O evolutie remarcabila din perspectiva dezvoltarii proceselor politicilor publice la care participa o au organizatiile care au

O cultura adaptiva

O cultura bazata pe niveluri ierarhice

O cultura arhaica

Conceptul de metaorganizație definește

Un conglomerat de organizatii omogene, implicate in desfasurarea politicii publice

O structura hiperbirocratica implicata in desfasurarea politicii publice

Un conglomerat de organizatii diferite, implicate in desfasurarea politicii publice

Printre mecanismele primare de transmitere a culturii se regaseste:

Reactia manageriala in fata crizelor sau incidentelor organizatiei;

Miturile, legendele, parabolele despre personalitatile si evenimentele importante din viata organizatiei;

Centrarea pe client;

Cultura organizationala este puternic ancorata in:

Trecut;

Prezent;

Viitor

Pe baza definitiei culturii organizationale si a politicii publice s-a imaginat urmatorul scenariu

Procesul politicilor publice este orientat spre viitor, iar cultura metaorganizatiei spre trecut;

Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizatiei spre viitor;

Procesul politicilor publice este orientat spre trecut, iar cultura metaorganizatiei spre trecut.

Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care functioneaza in mare masura pe principiile:

Iliberalismului

Democratice

Consensualismului

In calea dezvoltarii, cultura organizationala poate:

Ridica bariere;

Stimula inovarea

Elimina „bagajul” istoric al organizatiei.

Din perspectiva perioadelor de dezvoltare evolutiva a unei organizatii, criza de control apare intre etapele:

Dezvoltarea prin colaborare si dezvoltarea prin delegare;

Dezvoltarea prin directionare si dezvoltarea prin delegare;

Dezvoltarea prin creativitate si dezvoltarea prin directionare

Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in mare masura, au:

Un climat de colaborare care favorizeaza munca individuala

Un climat de colaborare care favorizeaza munca in echipa

Un climat competitiv

Procesul politicilor publice se desfasoara optim in organizatiile care, in mare masura, sunt

Mai birocratice

Autonome

Mai flexibile

Libertatea de actiune de care se bucura functionarii in cursul procesului de implementare permite:

Respectarea planului de actiune elaborat;

Ajustarea politicilor publice, in functie de caracteristicile fiecarui caz in parte;

Aplicarea unui tipar unitar pentru implementarea politicii, indiferent de caz

Modelul intuitiv este adecvat rezolvarii problemelor:

Simple si incerte;

Simple si certe;

Complexe si incerte

Probabilitatea ca procesul politicilor publice sa fie adoptat si politica sa reuseasca depinde de

Compatibilitatea dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale organizatiei

Compatibilitatea dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale sistemului politicoadministrativ

Diferentele dintre valorile fundamentale ale politicii si cele ale sistemului politicoadministrativ.

Concluziile modelului intuitiv se fundamenteaza pe:

Analize prealabile riguroase;

Experienta si flerul factorilor decizionali;

Analize SWOT si PEST.

Daca intre valorile care stau la baza procesului unei politici publice si cele ale organizatiei exista un conflict, atunci este de asteptat ca politica publica sa fie

O reusita

Un esec

O remediere a acestui conflict

In dezvoltarea procesului politicilor publice pot aparea urmatoarele bariere:

Cognitiva, de resurse, comportamentala si culturala;

Financiara, rationala si comportamentala;

Culturala, institutionala si rationala.

Modelul sistemic este asociat cu rezolvarea problemelor:

Certe, indiferent daca sunt simple sau complexe;

Certe, doar simple

Incerte, numai complexe

Una dintre premisele care conditioneaza aplicabilitatea abordarii rationale este:

Imaginea asupra variantelor de interventie este neclara;

Imaginea asupra tuturor posibilitatilor este complet clara;

Imaginea asupra strategiilor se dezvolta interactiv.

In componenta structurii complexe, tip retea, caracteristica a procesului politicilor publice sunt acceptate:

Organizatiile neguvernamentale, publice, nationale, internationale si transnationale si indivizii;

Organizatiile neguvernamentale, private si publice, nationale, internationale si transnationale;

Organizatiile neguvernamentale, publice, nationale, indivizii si masele

In general, cultura reprezinta:

Calea prin care membrii unui grup comunica intre ei, cat si cu alte grupuri din societate;

Calea prin care membrii unui grup comunica intre ei;

Calea prin care membrii unui grup comunica cu alte grupuri din societate.

Una dintre premisele care conditioneaza aplicabilitatea abordarii rationale este:

. Procesul de luare a deciziei este centralizat;

Procesul de luare a deciziei este descentralizat;

Procesul decizional este desfasurat pe principul „vazand si facand”.

Una dintre premisele care conditioneaza aplicabilitatea abordarii rationale este:

. Toate informatiile necesare sunt disponibile;

Magnitudinea si natura problemei;

Procesul descentralizat de luare a deciziei, prin implicarea unei diversitati de actor

Pe masura ce birocratia isi extinde dimensiunea si complexitatea, constructia unei organizatii care invata devine:

Posibila

Putin posibila

Imposibila

Modelele elaborate de expertii in administratia publica si analistii politici pentru proiectarea politicilor urmaresc:

Stabilirea problemei de politica, alegerea instrumentelor de implementare si analiza variantelor de interventie;

Stabilirea tacticilor, alegerea resurselor si determinarea impactului;

Stabilirea obiectivelor, examinarea alternativelor si determinarea strategiilor care vor ghida actiunile in directia realizarii schimbarii vizate

Valoarea reala pe termen lung a unei organizatii publice este conferita de cunostintele acumulate de angajatii acesteia si se exprima prin

Produsele si serviciile publice oferite societatii

Numarul angajatilor

Puterea decizionala.

Filosofia implicita pe care se sprijina organizatia care invata este

Mai buna organizare a telurilor colective, prin exploatarea rezervorului de cunostinte, aptitudini si calitati intuitive ale membrilor organizatiilor neguvernamengtale;

Mai buna organizare a telurilor individuale, prin exploatarea rezervorului de cunostinte, aptitudini si calitati intuitive ale membrilor organizatiilor neguvernamengtale;

Mai buna organizare a telurilor colective, prin exploatarea rezervorului de cunostinte, aptitudini si calitati intuitive ale tuturor membrilor organizatiei.

In cadrul modelului pluralist sunt determinante urmatoarele mecanisme:

Elitele si descentralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul maxim de vizibilitatea strategica;

Grupurile de interese si descentralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul la care se pot auzi argumentele grupurilor pro si contra politicilor publice;

Grupurile de interese si centralizarea structurii guvernamentale pana la nivelul la care se pot auzi argumentele grupurilor pro si contra politicilor publice.

Din perspectiva modelului majoritar, cetatenii sunt asteptati sa:

Constientizeze problemele pe care le considera prioritare;

Utilizeze grupurile de interese pentru promovarea problemelor;

Evite tragedia bunurilor comune

Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care invata este:

Gandirea liniara;

Gandirea sistematica;

Perspectiva individuala.

Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care invata este:

Invatarea in echipa;

Invatarea individuala;

Invatarea pin consultanta.

Potrivit modelului majoritar al democratiei, cetatenii au posibilitatea sa controleze comportamentul reprezentantilor prin:

Constituirea de coalitii a grupurilor de interese;

Alegeri si realegerea oficialilor politici;

Nu au o astfel de posibilitate (de control).

Guvernarea democratica are nevoie de mecanisme institutionale responsabile care

Sa transpuna nevoile factorilor decizionali in politici guvernamentale.

Sa transpuna exigentele exprimate de opinia publica in politici guvernamentale;

Sa transpuna interesele grupurilor de interese in politici guvernamentale.

Una dintre tehnologiile componente pe care se bazeaza organizatia care invata este:

Gandirea procesuala;

Gandirea rationala;

Gandirea sistematica.

Conceptul de reengineering are conotatia de:

Continuarea procesului de imbunatatire;

Reluarea procesului de la capat;

Modernizarea procesului.

Teoria substantiala a democratiei se bazeaza pe principiile:

Garantarea libertatilor civile si a drepturilor civile;

Garantarea proprietatii publice si a drepturilor economice;

Garantarea individualitatii si proprietatii private.

Principiile democratiei procedurale sunt:

Egalitatea politica, participarea universala, regula majoritatii si responsabilitatea guvernarii in fata opiniei publice;

Inegalitatea politica, participarea elitelor, regula consensului si responsabilitatea guvernarii in fata opiniei publice;

Egalitatea sociala, participarea grupurilor de interese, regula minoritatii si responsabilitatea guvernarii in fata opiniei publice.

Modelele definite ca machete destinate explicarii fenomenelor au ca principala functie

Functia mitica;

Functia de previziune;

Functia teoretica.

Abordarea procedurala a democratiei este focalizata asupra:

Esentei politicilor guvernamentale;

Modului in care sunt luate deciziile;

Modului de prevenire a esecului de piata.

Demersul managerial care presupune transcrierea rezultatelor asteptate intr-un formular tip contract intern similar contractelor reale incheiate cu un oricare tip de client este cunoscut ca:

Managementul orientat spre rezultate;

Principiului deconcentrarii.

. Principiul vizibilitatii strategice.

In stabilirea raportului descentralizare/centralizare, o variabila de care trebuie sa se tina cont este:

Transferul de autoritate catre unitatile locale

Demonstrarea performantei;

Mentinerea unei uniformitati in tratarea cetatenilor

Din perspectiva dilemei originale a guvernarii, politicile publice trebuie sa exprime:

Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata de ordine, in acceptiunea acelorasi cetateni;

Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata de ordine, in acceptiunea decidentilor de politici publice;

Importanta pe care cetatenii o acorda libertatii comparativ cu valoarea reprezentata de ordine, in acceptiunea generatiilor viitoare.

Cele doua dileme cu care se confrunta guvernele statelor democratice sunt:

Libertate versus ordine si libertate versus egalitate;

Meritocratie versus ordine si libertate versus echitate.

Prin implicarea directa, participarea si asumarea responsabilitatilor de catre actorii (cetatenii, grupurile de interese, comunitati locale) afectati de politici, formularea sau implementarea politicilor publice poate fi:

Abandonata sau accelerata;

Intarziata;

Devansata.

Prin egalitatea sanselor se intelege:

Fiecare cetatean are un singur vot

Oferirea acelorasi oportunitati fiecarei persoane pentru a performa in viata;

Asigurarea unor sanse egale pentru cetateni.

Transformarea ierarhiei traditionale intr-o structura de retea conduce la:

Hiperbirocratie;

Crearea unor locuri comune de formulare a problemelor si cautare a solutiilor in cadrul carora pot fi exprimate o varietate de idei;

Anarhie.

Modelele guvernarilor democratice sunt descrise prin conceptele:

Libertate si democratie majoritara;

Democratie minoritara si democratie pluralista;

Democratie majoritara si democratie pluralista.

In cadrul sistemelor de guvernare structurate in retea, gradul de participare si modalitatile de actiune ale fiecarui actor sunt:

Identice;

Diferite;

Proportionale cu marimea sa.

Alegerea mix-ului dintre ordine, libertate si egalitate este:

Expresia unui proces de alegere;

Expresia procesului de obtinere a rezultatului;

Expresia unor calcule rationale

Sistemele sociale in care actorii economico-sociali dezvolta modele de interactiune si comunicare ce reprezinta o oarecare permanenta si care sunt dirijate catre problemele si programele politice sunt apreciate ca fiind:

Sisteme structurate in retea;

Sisteme structurate birocratic;

Sisteme structurate matriceal.

Printre obiectivele cele mai vechi ale guvernarii se numara:

. Maximizarea libertatilor individuale;

Mentinerea ordinii;

Promovarea competitivitatii.

Principalele active ale retelei sunt considerate;

Sistemele financiare;

Sistemele manageriale;

Sistemele informationale.

Potrivit specialistilor Bancii Mondiale, Fondului Monetar International si Organizatiei Natiunilor Unite, buna guvernare reprezinta:

Un instrument ideologic al politicii unui stat minimal;

Un ansamblu de reguli, proceduri, institutii si practici destinate configurarii modului in care se realizeaza puterea executiva la nivel statal;

. Un instrument specific guvernantei corporatiste

In sistemele structurate in retea, Guvernarea capata un sens mai larg, reprezentand:

A. Entitatea dominanta;

Efortul politic si de colaborare al tuturor actorilor din retea;

Efortul managerial al structurilor administratiei publice.

Documentele de politici publice regasite pe plan intern, conform legislatiei in vigoare in materia politicilor publice sunt:

Strategia, planul si propunerea de politica publica;

Tactica, programul si propunerea de politica publica

Tactica, Strategia si ghidurile nationale.

Sistemele politice in retea pot fi privite ca structuri mixte de:

Interdependenta verticala si orizontala;

Dependenta verticala si orizontala;

Dependenta verticala.

Managementul procesului politicilor publice dispune de urmatoarele tipuri de instrumente:

Normative, financiare, de comunicare, de coordonare;

Normative, de constrangere, de motivare, de piata;

De coordonare, de piata, de marketing.

Extinderea rolului altor actori participanti la retea implica:

Reducerea rolului administratiei, ca raspuns la cresterea complexitatii si a interdependentei;

Dezvoltarea unor forme decizionale complexe, ca raspuns la cresterea complexitatii si a interdependentei;

Cresterea rolului administratiei, ca raspuns la cresterea complexitatii si a interdependentei.

Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, guvernarea trebuie interpretata ca un sistem de procese in care guvernul joaca:

Un rol important, dar variabil, alaturi de multi alti actori (patronate, sindicate, grupuri de interese, ong-uri, asociatii profesionale etc.);

Un rol important, dar constant (invariabil), alaturi de multi alti actori (patronate, sindicate, grupuri de interese, ong-uri, asociatii profesionale etc.);

Un rol neutru, alaturi de multi alti actori (patronate, sindicate, grupuri de interese, onguri, asociatii profesionale etc.).

Cultura adaptiva este specifica unei organizatii care:

Functioneaza pe principii democratice;

Functioneaza pe principii birocratice

Nu are niciun principiu.

Este cunoscut in literatura de specialitate ca „metoda strecurarii printre randuri sau a pasilor marunti”Este cunoscut in literatura de specialitate ca „metoda strecurarii printre randuri sau a pasilor marunti”

. Modelul sistemic;

Modelul public choice

Modelul incremental

Din perspectiva sistemelor de guvernare structurate in retea, formularea si implementarea politicilor sunt conceptualizate ca procese:

Interactive;

Inchise;

Independente.

Esecul guvernului de a achizitiona rechizite pentru desfasurarea activitatii cotidiene este:

O politica publica;

O decizie;

O actiune lipsita de valoare.

Din perspectiva sistemului in retea, entitatile implicate interactioneaza:

Numai pe durata procesului examinat;

Doar dupa finalizarea politicii publice;

Atat pe durata procesului examinat, cat si inainte si dupa finalizarea politicii publice.

Din perspectiva teoriei sistemelor, politica publica este raspunsul:

Sistemului politic la fortele exterioare de mediu;

Sistemului administrativ la cererile cetatenilor

Sistemului international la problemele de politici publice.

Caracteristicile structurii de retea a sistemelor de guvernare sunt:

Multiformitatea, izolarea si interdependenta;

Multiformitatea, izolarea si dependenta:

Multiformitatea, neizolarea si dependenta.

In cadrul modelului incremental, politica publica se bucura de o perspectiva:

Unitara;

Pluricentrala;

Economica.

Caracteristica structurii de retea a sistemelor de guvernare inteleasa ca fiind, expresia implicarii unui numar relativ mare de actori in cadrul structuri flexibile de tip retea, fiecare dintre acestia avand propriile scopuri, viziuni si interese este:

Multiformitatea

Izolarea

Orientarea spre consen

In functie de nivelul de receptibilitate al fiecarei entitati la schimbarile de mediu, gradul de participare al actorilor in cadrul structurii flexibile este:

Uniform

Neuniform

Omogen

O politica care urmareste maximizarea castigului social este:

. Incrementala;

Elitista;

Rationala.

Conform teoriei elitelor, deciziile guvernamentale sunt luate de catre:

Majoritate;

Autoritatile publice;

O minoritate identificabila.

Participantii la retea sunt interesati, cu prioritate

Doar de propriile interese;

Doar de interesele participantilor ale caror sisteme de referinta sunt compatibile cu ale lor;

De propriile interese, dar si de interesele participantilor ale caror sisteme de referinta sunt compatibile cu ale lor.

Se studiaza doar procesul politicilor, nu si continutul acestora in cadrul urmatorului model:

Rational;

Procesual;

Sistemelor.

Caracteristica structurii de retea a sistemelor de guvernare definita de un complex de variabile: competente, responsabilitati, spatiu, calitatea resurselor umane, marimea resurselor financiare, suport politic etc. Este cunoscuta sub denumirea de:

Izolarea

Deschiderea

Interdependenta

……, ca o caracteristica a esentiala a retelelor utilizate in sisteme de guvernare, este perceputa ca rezultanta compunerii a doi vectori ……:

Multiformitatea, actorii retelei si efectele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor publice.

Izolarea, grupul tinta si rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor publice.

Interdependenta, actorii retelei si efectele obtinute in atingerea obiectivelor politicilor publice.

Elementele care definesc elaborarea politicilor publice in cadrul modelului inovativ sunt:

Centralizare, rigoare.

Creativitate si flexibilitate intelectuala.

Deschidere si rigoare

Modelul incremental are la baza urmatoarele asumptii:

Informatiile luarii unei decizii nu sunt complete;

Obiectivele si mijloacele sunt separate;

Procesul de luare a deciziilor este omogen.

Pentru realizarea propriilor scopuri, participantii la retea trebuie sa:

Ramana intransigenti;

Coopereze si sa negocieze intre ei;

Ramana neutri.

Raportat la multiformitate, una dintre amenintarile pentru guvernare este:

Actorul principal nu mai este in varful piramidei;

Unii actori sunt vulnerabili si pot fi sensibilizati prin semnale normative initiate de guvern;

Prioritatea instrumentelor legislative si de reglementare.

Decizia optima este rezultatul procesului decizional aflat la intersectia urmatorilor factori:

Nevoi, posibilitati, oportunitati, buget;

Nevoi, amenintari si venitur

Posibilitati, cheltuieli, venituri. eli, venituri.

Raportat la izolare, una dintre oportunitatile pentru guvernare este:

Anularea semnalelor normative initiate de entitatea guvernamentala;

Intarzierea deciziei de politica publica;

Posibilitatea actorilor izolati de a deveni cu usurinta cooperanti.

Discrepanta dintre valorile aflate la baza procesului politicilor publice si valorile metaorganizatiei, in general, determina:

Schimbarea politicii;

Accelerarea satisfacerii nevoilor grupului tinta;

Esecul politicii.

Etapele procesului de masurare a performantei sunt:

Definirea rezultatelor finale, dezvoltarea unui plan de evaluare, incurajarea participarii stakeholders, analiza informatiilor legate de performanta.

Identificarea problemei, stabilirea agendei, stabilirea obiectivelor, culegerea informatiilor, formularea alternativelor, evaluarea optiunilor de politica publica, learning lessons.

Definirea rezultatelor asteptate, selectarea indicatorilor de performanta in masurarea progresului, stabilirea termenului final pentru obiectivele de performanta, dezvoltarea unui plan de masurare a performantei, dezvoltarea instrumentelor de colectare a datelor pentru fiecare indicator, colectarea continua a datelor si compararea acestora cu referentiarul.

.Structurile in retea asociate sistemelor de guvernare au doua functii principale, si anume, de

Tranzactionare si de cooperare;

Coordonare si de reglementare;

Tranzactionare si de reglementare.

Prin exercitarea functiei de ……….. Se urmareste solutionarea problemelor de formulare a politicilor publice

Cooperare

Coordonare

Consens

Descrie schimbarile in mediul economic, social, cultural si tehnologic pe o perioada lunga de timp:

Input-ul.

Output-ul.

Outcome-ul.

Prioritatea grupurilor de interese este de a:

Castiga guvernarea si de a promova interesele generale ale comunitatii;

Avea proprii candidati in structurile guvernamentale;

Influenta politicile care actioneaza in aria lor de interes.

Pentru a face posibila obtinerea unei sinergii in retea sau a unei situatii de tipul castigcastig trebuie sa existe suficiente interese:

Convergente;

Divergente;

Conflictuale.

Modelul diagnostic de proiectare a politicilor publice vizeaza rezolvarea problemelor

Certe si complexe.

Simple si incerte.

Incerte si complexe.

Functia de ……. Se refera la elaborarea colectiva, de catre actorii retelei, a regulilor si standardelor menite sa schimbe comportamentul cetatenilor si al organizatiilor.

Orientare a consensului;

Reglementare;

. Participare.

Deoarece functiile de baza ale tuturor tipurilor de retele se refera la dependenta si interdependenta, reglementarea include:

Independenta puterii;

Controlul puterii;

Neutralitatea.

Modelul rational de elaborare a politicilor publice urmareste rezolvarea problemelor:

Simple si certe.

Simple si incerte.

Certe si complexe.

Prin intermediul politicilor publice, decidentii urmaresc sa:

Reglementeze;

Sa obtina profit;

Infaptuiasca actul de justitie;

Coordonarea si reglementarea sunt completate cu functii complementare care vizeaza:

Distribuirea costurilor si veniturilor, precum si reglementarea proceselor de putere;

Distribuirea puterii, precum si reglementarea castigului;

Atenuarea complexitatii, precum si de-reglementarea proceselor de putere.

Imaginea unui proces care avanseaza de la problema la solutie a fost inlocuita cu imaginea unui proces: a. Liniar;

Liniar

In spirala

Incremental

Presupune luarea deciziilor astfel incat regulile si reglementarile sa fie respectate, informatiile sa fie disponibile si direct accesibile celor interesati:

Participarea;

Transparenta;

Echitatea

In desfasurarea politicilor publice sunt implicate categoriile:

Cetateanul;

Instanta;

Regulile care guverneaza relatia dintre actori.

Un aspect important al proceselor decizionale, in structura de retea este acela ca:

Nu au un punct de plecare bine definit.

Au un orizont de timp bine estimat.

Nu sunt susceptibile de aparitia unor noi solutii

Dinamica puternica a procesului decizional desfasurat in cadrul sistemelor de guvernare structurate in retea este determinata de:

Schimbarea perceptiei, solutiilor si personajelor;

Mentinerea perceptiei si a solutiilor;

Consolidarea status-quo-ului.

Reprezinta serviciul, produsul, bunul realizat si furnizat pe termen scurt, de o institutie in conformitate cu propriile obiective si pentru care institutia este complet responsabila

Input-ul

Output-ul;

Income

Evaluarea ex-ante este:

Un substitut al deciziei;

Un ajutor al procesului decizional;

Particularitate a procesului decizional

Dinamica puternica a procesului decizional desfasurat in cadrul sistemelor de guvernare structurate in retea este determinata de:

Viziunea potrivit careia problemele decid solutiile

Dinamica gradului de implicare a actorilor

Participarea continua, in toate etapele a tuturor actorilor

.Etapele dezvoltarii unei politici publice constituie un proces:

Stiintific, dinamic si de asimilare de cunostinte;

Ad-hoc, dinamic si de asimilare de cunostinte;

Stiintific, static si de asimilare de cunostinte.

Evaluarea de impact a politicilor publice urmareste:

Pregatirea unor „probe” pentru decidentii politici cu privire la avantajele si dezavantajele alternativelor de politici publice;

Examinarea obiectiva si sistematica, cu ajutorul metodelor de cercetare sociala a politicilor publice

Identificarea discrepantelor dintre obiectivele formulate si output-ul politicii si formularea recomandarilor necesare imbunatatirii rezultatelor politicilor publice.

Concentrarea eforturilor asupra calitatii unei politici se inscrie intr-un ciclul care cuprinde:

Intelegerea proceselor, monitorizarea proceselor, reducerea variatiilor, planificarea imbunatatirii continue;

Analiza proceselor, monitorizarea proceselor, cresterea variatiilor, planificarea imbunatatirii continue;

Stabilirea agendei de politici, cresterea variatiilor, planificarea imbunatatirii continue.

Evaluarea de impact este:

Analiza prospectiva;

Monitorizare;

. Analiza intermediara

Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinata, printre altele, de:

Sistemul administrativ;

Marimea spatiului tinta;

Bunastarea membrilor grupului tinta

Cunostintele necesare procesului politicii publice vizeaza, printre altele:

Managementul antreprenorial, inovatia si birocratia;

Proiectarea deciziei optime, teoria organizationala, managementul resurselor umane;

Managementul proiectelor, structurarea deciziei private, proiectarea metaorganizatiei.

Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinata, printre altele, de:

Marimea spatiului tinta;

Bunastarea membrilor grupului tinta;

Sistemul politic.

Demersul managementului politicii publice presupune:

Practica imbunatatirii;

Practica conservarii obiceiurilor si traditiilor;

Practica invatarii continue.

O structura organizatorica, flexibila, de tip proiect sau retea necesita procese de natura: a. Individuale;

Individuale;

Functionale,

Interfunctionale.

Decizia referitoare la nevoia de schimbare este determinata, printre altele, de:

Factorii socio-economici;

Marimea spatiului tinta;

Bunastarea membrilor grupului tinta

Monitorizarea proceselor are ca scop:

Masurarea efectelor politicii publice;

Colectarea de informatii relevante cu privire la transformarea din interiorul procesului unei politici si la rezultatele finale ale acestuia;

Captarea semnalelor primite de la spatiul tinta.

Factorii socio-economici pot fi structurati in:

Ideologiile partidelor;

Proiectii bugetare si financiare;

Factori socio-demografici.

Prin imbunatatiri graduale, incrementale, pe baza de inovare sau reengineering se poate face:

Evaluarea politicii publice;

Imbunatatirea continua a procesului politicii publice;

Monitorizarea politicii publice.

Factorii socio-economici pot fi structurati in:

. Forte economice globale;

Ideologiile partidelor;

Proiectii bugetare si financiare.

Gradul de implicare a actorilor in procesul de implementare este :

Nu se poate stabili o distinctie clara referitoare la masura in care actorii participa la implementarea unei politici;

Stabilit de pozitia ierarhica detinuta de fiecare dintre actori;

Diferentiat in functie de resursele de care dispun.

Esenta imbunatatirii continue este ilustrata de ciclul:

Deming sau PDCA;

Juran sau cercurile calitatii;

Kondratiev.

Continutul ciclului de imbunatatire continua a politicii publice se refera la:

Reformularea politicii, implementarea actiunilor formulate, evaluarea acestora si efectuarea de corectii in cazul in care s-au constatat abateri de la proiectul reformulat;

Formularea politicii, implementarea actiunilor formulate, monitorizare acestora si efectuarea de corectii in cazul in care s-au constatat abateri de la proiectul reformulat;

Formularea politicii, executia actiunilor formulate, monitorizare acestora si evaluarea finala.

. Evaluarea politicilor publice reprezinta

Un ciclu care cuprinde: intelegerea proceselor, monitorizarea proceselor, reducerea variatiilor, planificarea imbunatatirii;

O suita de operatiuni ce privesc cuantificarea rezultatelor asteptate pe baza unor eforturi facute in scopul obtinerii unor efecte rezultate intr-un domeniu aflat in responsabilitatea autoritatilor publice;

Procesul de masurare si comparare a alternativelor de politici publice.

Modalitatile de cuantificare a rezultatelor activitatilor umane sunt dispuse de-a lungul urmatoarelor planuri:

Masurarea cat mai exacta a factorilor cu putere de influenta asupra rezultatelor, estimarea rezultatelor, aprecierea rezultatelor;

Testimarea factorilor cu putere de influenta asupra rezultatelor, estimarea rezultatelor, aprecierea rezultatelor;

Masurarea cat mai exacta a factorilor cu putere de influenta asupra intrarilor, estimarea rezultatelor, aprecierea rezultatelor.

Monitorizarea ca modalitate de cuantificare a rezultatelor reprezinta

Suma efectelor produse in lumea reala;

Masurarea componentelor raportul dintre eficienta si eficacitate;

Diferenta dintre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi societatii.

Gradul de implicare a actorilor in procesul de implementare este :

Diferentiat in functie de obiectivele pe care fiecare dintre acestia se straduieste sa le atinga;

Nu se poate stabili o distinctie clara referitoare la masura in care actorii participa la implementarea unei politici;

Stabilit de pozitia ierarhica detinuta de fiecare dintre actori.

Estimarea este o metoda de cuantificare a carei particularitate consta in faptul ca:

Nici numitorul, nici numaratorul raportului eficienta / eficacitate nu pot fi masurati;

Unul dintre termenii raportului este astfel exprimat incat sa poata fi cuantificat, iar cel de-al doilea este definit printr-o anumita rationalitate;

Ambii termenii ai raportului pot fi masurati.

Aprecierea este o metoda de evaluare in care:

Nici numitorul, nici numaratorul raportului eficienta/eficacitate nu pot fi nici masurati, nici estimati.

Doar unul dintre termenii raportului poate fi estimat;

Masurarea componentelor raportul dintre eficienta si eficacitate.

Dezideratul implementarii politicii publice presupune abordarea urmatorului aspect:

Schimbarea intentiilor celor ce elaboreaza politicile pe parcursul implementarii;

Oportunitatile de dezvoltare;

Informatiile complexe si complete.

Rezultatul net, un prim criteriu ce se poate fi utilizat pentru evaluarea unei politici publice este definit ca:

Raportul intre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi societatii;

Diferenta intre intrarile si iesirile din procesul politicilor publice;

Suma efectelor din lumea reala.

Care dintre situatiile enumerate mai jos pot determina limite ale procesului de implementare:

Oportunitatile de dezvoltare;

Informatiile complexe si complete.

Libertatea de actiune a actorilor implicati ca raspuns a instabilitatii spatiului tinta.

Dezideratul implementarii politicii publice presupune abordarea urmatorului aspect:

. Pozitia grupurilor de interese si a spatiului public tinta;

Oportunitatile de dezvoltare;

Informatiile complexe si complete.

Rezultatul net poate fi:

Total cuantificat;

Doar partial cuantificat;

Partial estimat.

Rezultatul indirect, un alt criteriu folosit in evaluare, reprezinta:

Raportul intre cresterea consumului societatii si cresterea veniturilor aceleiasi societatii;

Diferenta intre output-urile si outcome-urile politicii publice;

Suma efectelor produse in lumea reala.

Procesul politicilor publice este orientat spre:

Trecut;

Nu are o delimitare temporala;

Viitor.

Pentru evaluarea unei politici, principalele elemente luate in considerare sunt:

Claritatea, consistenta, valorile implicate, varietatea activitatilor vizate, operationalitatea, compatibilitatea cu alte politici;

Ambiguitatea, inconsistenta, valorile asumate, omogenitatea activitatilor vizate, operationalitatea, compatibilitatea cu alte politici;

Ambiguitatea, inconsistenta, valorile implicate, omogenitatea activitatilor vizate, operationalitatea, divergenta cu alte politici

Procesul politicilor publice este:

Dinamic, complex, incert.

. Stabil, complex, incert.

Dinamic, simplu, cert.

Procesul politicilor publice are o dezvoltare remarcabila in:

Organizatiile birocratice;

Organizatiile nonguvernamentale;

Organizatiile care invata

Probabilitatea ca politica publica sa fie acceptata de catre cei care implementeaza politica, de grupurile de interese si de publicul a carui participare este necesara pentru a translata politica in actiune defineste:

Fezabilitatea politica a politicii publice;

Consistenta politicii publice;

Fezabilitatea economica a politici publice.

Procesul politicilor publice include urmatoarele etape:

Stabilirea agendei, formularea alternativelor de politica, luarea deciziei de politica publica, implementarea politicii, evaluarea politicii.

Formularea solutiilor, implementarea deciziei, evaluarea politicii;

. Stabilirea bugetului, formularea variantelor de politici, punerea in practica, revizuirea politicii, evaluarea politicii.

Fezabilitatea economica a politicii publice este:

Rezultatul real al politicii;

Probabilitatea ca resursele, atat cele financiare, cat si cele specifice (informationale, umane, materii prime) sa asigure implementarea politici;

Raportul optim dintre resursele investite si efectele politicii.

Rezultatul real al unei politici se defineste ca fiind:

Expresia fezabilitatii economice a politicii;

Efectele produse in lumea reala.

Expresia fezabilitatii politicii si a efectelor produse in lumea reala.

In cadrul structurilor flexibile de tip retea, actorii nu sunt:

Perdanti de etapa;

Perdanti de proces (integral);

Neutri.

Tinand seama de faptul ca, monitorizarea tuturor aspectelor asociate rezultatului real nu este posibila este propusa inlocuirea rezultatului real cu:

Rezultatul real probabil;

Rezultatul teoretic proiectat;

Rezultatul obtinut.

In cadrul structurilor flexibile de guvernare, rolul de coordonare apartine:

Organizatiilor non-guvernamentale

Reprezentantilor mediului privat;

Guvernului.

Componentele problemei de politici publice pot fi afectate de:

Schimbari pe piata fortei de munca;

Interesele personale ale grupului tinta;

Resursele spatiului tinta

Procesul care vizeaza alternativele in care rezultatele se obtin cu cele mai scazute costuri bugetare poarta denumirea de:

Evaluarea eficientei;

Evaluarea eficacitatii;

Economicitate.

Componentele problemei de politici publice pot fi afectate de:

Interesele personale ale grupului tinta;

Resursele spatiului tinta;

Austeritatea sau laxitatea schimbatoare a bugetelor publice.

In functie de momentul ales pentru evaluarea politicii publice sunt distinse urmatoarele forme:

Evaluarea prospectiva si evaluarea retrospectiva;

Evaluarea politica si evaluarea retrospectiva

Evaluarea politica si evaluarea ex-ante.

Componentele problemei de politici publice pot fi afectate de:

Schimbarile politice aparute in urma procesului electoral;

Interesele personale ale grupului tinta;

Resursele spatiului tinta.

Evaluarea prospectiva urmareste:

Extrapolarea rezultatelor trecute intr-un mediu turbulent;

Calitatea in viitor si identificarea imbunatatirilor necesare

Cunoasterea rezultatelor pe termen scurt si mediu a politicii.

Posibilitatile monetare si nemonetare sunt doua categorii de informatii legate de posibilitatile de exprimare a efectelor politicii si sunt necesare evaluarii:

Retrospective;

Prospective;

Monitorizarii.

In cadrul surselor de elaborare a politicilor publice se regasesc:

Programul de guvernare si nevoile comunitatii;

Literatura de specialitate;

Planul de dezvoltare al mediului de afaceri

Argumentele care se aduc pentru a sustine ca existenta bunurilor publice face necesara interventia publica sunt:

Fara interventia publica, bunurile publice ar fi consumate numai de unii dintre membrii societatii;

Irationalitatea actiunii colective in ceea ce priveste consumul bunurilor publice;

Fara interventia publica, bunurile publice nu s-ar produce in cantitati suficiente, fiindca oamenii ar adopta comportamentul rational al „blatistului”.

Metodele monetare se concentreaza asupra:

Costului proiectului si asupra beneficiilor si efectelor produse de politicile proiectate;

Costului etapei de formulare a politicii si a efectelor produse de politica publica;

Veniturile proiectului si asupra beneficiilor si efectelor produse de politicile proiectate.

In categoria metodelor monetare se regasesc:

Studiul efectelor;

Analiza cost beneficiu si analiza eficientei costurilor;

Metode pluricriteriale si analiza cost-beneficiu.

Argumentele care se aduc pentru a sustine ca existenta bunurilor comune face necesara interventia publica sunt:

. Asimetria informatiei;

Irationalitatea actiunii colective;

Decalajele de dezvoltare dintre diferitele zone

Din punct de vedere non-economic, o politica publica exista pentru a raspunde urmatoarelor exigente:

Justitie distributiva;

Echilibrul claselor sociale

Echilibru bugetar.

Metodele nemonetare de evaluare prospectiva vizeaza:

Evaluarea intrarilor;

Evaluarea efectelor;

Evaluarea raportului cost-beneficiu.

Dupa parcurgerea intregii perioade de monitorizare a politicii se realizeaza:

Formularea proiectului de act normativ;

Evaluarea retrospectiva;

Implementarea.

In ipoteza in care „pacientii nu au informatiile necesare pentru a evalua produsele farmaceutice sau tratamentele medicale” ne aflam in prezenta:

Unei tragedii a bunurilor comune;

. Unei asimetrii informationale;

Unei practici ilegale

Incalzirea globala, in sensul de problema de politica publica este:

Un esec de piata

Un monopol.

O externalitate.

In cadrul evaluarii retrospective sunt utilizate metode bazate pe:

Rationament plauzibil si determinarea efectelor;

Analiza cost-beneficiu si determinarea efectelor

Analiza pluricriteriala si analiza eficientei costurilor.

In categoria metodelor bazate pe determinarea efectelor se regasesc:

Analiza impactului si analiza eficacitatii;

Analiza atingerii obiectivelor si analiza impactului;

Analiza cost-beneficiu si analiza eficacitatii.

Monopolul natural reprezinta situatia in care:

O resursa se gaseste exclusiv pe teritoriul unui stat;

Anumite industrii care necesita capitaluri mari si care nu aduc beneficii pe masura acestora tind sa promoveze o singura firma fata de competitori;

Consumatorii si investitorii decid in baza unor drepturi exclusive.

Printre factorii care provoaca esecul de piata se regasesc:

Externalitatile si monopolurile naturale;

Legislatia si monopolurile naturale;

Externalizarile si legislatia.

In categoria metodelor bazate pe rationament plauzibil se regasesc:

Analiza atingerii obiectivelor si analiza impactului;

Analiza situatiei rezultatelor si analiza atingerii obiectivelor;

Analiza cost-beneficiu si analiza eficacitatii.

Principalele considerente pentru existenta politicilor publice sunt:

Realizarea echilibrului mediului de afaceri;

Esecul de piata;

Satisfacerea interesului privat al persoanelor.

Rolul analistului sau al oficialitatii de varf este de a:

Elabora politica;

Influenta decizia de politica;

Ridica nivelul dezbaterii dintre factorii politici de decizie

Caracterul „public” al politicii publice este determinat de:

Exprimarea unor alegeri colective;

Natura politica izvorata din Programul de guvernare;

Caracterul secret.

Procesul de masurare si comparare continua a procesului politicii publice cu procesele politicilor similare din diferite state ale Europei sau din lume poarta denumirea de:

Imbunatatire continua;

Evaluare ex-ante;

Benchmarking.

Acumularile dobandite prin intermediul benchmarking-ului conduc la:

Dezvoltarea capabilitatilor functionale si manageriale necesare atingerii unor niveluri superioare de performanta in domeniul elaborarii si executiei politicilor publice;

Dezvoltarea capabilitatilor strategice necesare atingerii unor niveluri superioare de performanta in domeniul elaborarii si executiei politicilor publice;

Dezvoltarea competentelor si capacitatii autoritatilor publice.

Politicile publice nu sunt:

Un set de decizii interdependente, luate de un actor politic sau de un set de actori, cu privire la selectia obiectivelor si a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor intr-o situatie specifica, in care acei actori, ar trebui, in principiu sa aiba puterea de a lua aceste decizii.

Raspunsul pe care guvernarea il ofera acelor nevoi ale societatii considerate atat de importante, incat sunt satisfacute din banii publici.

Ansamblul activitatilor actorilor din cadrul celui de-al treilea sector de a rezolva probleme stringente ale societatii.

In literatura de specialitate au fost identificate mai multe sensuri pentru conceptul “politica publica” printre care:

Decizie publica si strategie de implementare;

Instrument de guvernare;

Hotarare judecatoreasca.

Benchmarking-ul are contributii considerabile pentru:

Transferabilitatea politicilor, valorile nationale, rezultatele obtinute si definirea nevoilor de politici publice;

Cresterea competitivitatii nationale, stabilirea unor obiective credibile si definirea asteptarilor manageriale;

Crearea monopolurilor, stabilirea unor obiective ideale si cunoasterea nevoilor spatiului tinta.

Rezultatele benchmarking-ului sunt limitate de o serie de factori, printre care

Dificultatea identificarii unui sistem ale carui variabile relevante sa fie similare

Imposibilitatea identificarii unor practici performante;

Diferentele lingvistice.

O conditie prealabila pentru succesul retelei este existenta unui climat de:

Competitivitate;

Independenta;

Incredere.

Obtinerea retelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste ipoteze este:

Libertatea de actiune

Clientelismul;

Mediul in permanenta schimbare.

Printre modalitatile formalizate de colectare a informatiilor utilizate in evaluare se numara:

Statisticile pe produs, previziunile, analiza politica

Analizele de piata, prognozele, anchetele tehnologice

. Interviurile, statisticile pe produs, anchetele publice.

Alegerea concreta a politicii publice pentru benchmarking si colectarea datelor sunt activitati ale urmatoarei etape a procesului de benchmarking analizat din perspectiva ciclului PDCA:

Planificarea actiunilor necesare initierii benchmarking-ului;

Executia actiunii de observare si cercetare pe baza criteriilor stabilite in prima etapa;

Controlul datelor colectate.

Obtinerea retelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste ipoteze este:

Distributia puterii;

Imperialismul;

Interdependenta.

Modelul de guvernare ierarhic pierde teren in favoarea:

Modelului de guvernanta in structuri inflexibile, tip piramida;

Modelului de guvernanta in structuri flexibile, tip retea;

Modelului de guvernanta in structuri rigide.

Obtinerea retelei sinergice presupune satisfacerea mai multor ipoteze. Una dintre aceste ipoteze este:

. Identificarea obiectivelor comune;

Identificarea propriilor obiective;

Identificarea obiectivelor globale

Din perspectiva sistemului in retea, actorii implicati interactioneaza:

. Doar in procesul supus cercetarii;

Doar in alte domenii, decat cel al procesului supus cercetarii;

In procesul supus cercetarii, dar si in alte domenii.

Dezvoltarea statului birocratic a fost acompaniata de aparitia a doua mari teorii ale statului:

Teoria mecanicista si teoria organica;

Teoria mecanicista si teoria public choice;

Teoria mecanicista si teoria elitelor.

In teoria organica, guvernarea este:

O activitate necesara pentru mentinerea ordinii in societate;

O cale de ghidare a societatii spre o ordine mai buna;

Un mecanism si un scop.

Din perspectiva sistemului in retea, actorii implicati interactioneaza:

Numai pe durata procesului examinat;

Pe durata procesului examinat, dar si inainte si dupa finalizarea politicii publice;

Doar dupa finalizarea politicii publice.

Structura de retea a fost promovata si la nivelul sistemelor de guvernare ca oportunitate de implicare a ………………….., dar si a altor entitati participante la procesul de elaborare a politicilor publice

Vocii grupurilor de interese;

Vocii colectivitatii;

Vocii guvernamentale

Una dintre variabilele care trebuie avuta in vedere in cadrul analizei referitoare la raportul centralizare/descentralizare este:

Masurarea si demonstrarea performantei;

Gradul in care guvernul este implicat in mentinerea diversitatii serviciilor la nivel national;

Optimizarea cadrului legislativ.

Contextul relevant pentru guvernare este constituit din doua elemente:

Structura entitatilor implicate (guvernante) si procesul de luare a deciziilor;

. Structura cadrului normativ si procesul de implementare a deciziilor;

Schimbarea urmarita si procesul politicilor publice.

Succesiunea ciclurilor electorale afecteaza:

Continuitatea politicilor publice;

Rationalitatea politicilor publice

Imbunatatirea politicilor publice.

Se poate aprecia ca in mod similar oamenilor de afaceri care cauta ………….. profitului, politicienii incearca obtinerea unui numar cat mai mare de voturi, iar birocratii urmaresc ………….. Numarului de birouri.

Minimizarea, maximizarea;

Maximizarea, maximizarea;

Minimizarea, minimizarea

Birocratia s-a impus rapid si a castigat un larg interes prin caracteristicile sale:

Flexibilitatea, permanenta, ierarhia si practica;

Ierarhia, continuitatea, impersonalitatea si experienta;

Rigiditatea, discontinuitatea, impersonalitatea si practica.

Eficacitatea initiativelor guvernamentale este strict conditionata de:

Personalul bine pregatit si resursele financiare suficiente acordate pentru a sustine eforturile functionarilor bine pregatiti;

Personalul politic si resursele materiale suficiente acordate pentru a sustine eforturile functionarilor bine pregatiti;

Personalul bine pregatit si resursele financiare suficiente acordate pentru a sustine eforturile factorului politic.

Coalitiile constituite intre birocrati si alti actori din arena politica, inclusiv grupuri clientelare, alte agentii, parlamentari care prezideaza comisii relevante poarta denumirea de:

Politici guvernamentale;

Politici subguvernamentale;

Politici birocratice.

O sursa de putere pentru birocratie este:

Longevitatea;

Stabilitatea,

Instabilitatea.

Una dintre patologiile birocratiei este:

Libertatea de actiune;

Expertiza;

Clientelismul.

Una dintre patologiile birocratiei este:

Libertatea de gandire;

Initiativa;

Despotismul.

{"name":"Politici publice", "url":"https://www.quiz-maker.com/QPREVIEW","txt":"Testați-vă cunoștințele despre politici publice cu acest quiz informativ și provocator. Răspundeți la întrebări despre misiune, scopuri și implementarea politicilor publice.Conținutul quiz-ului include:Definiții esențialeConceptualizări în domeniul politicilor publiceEvaluarea implementării și factorii de succes.","img":"https:/images/course2.png"}