Civil.TGO - EXAMEN
Civil Law Simulation Quiz
Test your knowledge of civil law concepts related to simulations and contractual obligations with this comprehensive quiz. Designed for students, legal practitioners, and anyone interested in understanding the nuances of civil law, this quiz covers various scenarios and principles.
- Explore key concepts in simulation law
- Understand the implications of contractual obligations
- Enhance your legal knowledge and expertise
1. Pentru a ne afla în prezenţa simulaţiei, este necesar ca:
A. Actul secret să fie încheiat după ce a fost încheiat actul juridic aparent sau în acelaşi timp cu acesta;
B. Actul secret să fie încheiat înaintea actului aparent sau în acelaşi timp cu acesta;
C. Actul secret să fie încheiat între aceleaşi părţi ca şi actul aparent.
2. Sancţiunea specifică simulaţiei este:
A. Nulitatea absolută a actului aparent, care nu corespunde voinţei reale a părţilor;
B. Inopozabilitatea actului secret faţă de terţii care, întemeindu-se cu bună credință pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent;
C. Inopozabilitatea actului aparent faţă de terţi.
3. Contractul secret încheiat în cadrul unei simulaţii este opozabil:
A. părţilor şi, în anumite condiţii, şi succesorilor universali şi succesorilor cu titlu universal ai părţilor;
B. Numai părţilor şi succesorilor universali ai acestora;
C. părţilor şi succesorilor cu titlu particular ai părţilor.
4. Acţiunea în simulaţie are ca efect:
A. Anularea actului secret;
B. înlăturarea efectelor contractului aparent;
C. Validarea contractului secret.
5. Pentru a putea fi invocată excepţia de neexecutare a contractului, este necesar:
A. Ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare totală a obligaţiei;
B. Ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă a obligaţiei, chiar dacă aceasta îi este imputabilă celui ce invocă excepţia;
C. Ca din partea cocontractantului să existe o neexecutare parţială, dar suficient de importantă a obligaţiei, care să nu se datoreze celui care invocă excepţia.
6. Sunt condiţii pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului:
A. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce, debitorul să fi fost pus în întârziere;
B. să existe o neexecutare totală sau parţială, dar suficient de importantă din partea cocontractantului, părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce, să fie sesizată instanţa de judecată competentă;
C. obligaţiile părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract, să existe o neexecutare importantă a obligaţiei cocontractantului, iar neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia.
7. În materia rezoluţiunii:
A. rezoluţiunea poate avea loc numai pentru o parte a contractului, numai dacă executarea este divizibilă;
B. în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una din părţi a obligaţiei atrage întotdeauna rezoluţiunea contractului faţă de celelalte părţi;
C. Creditorul are dreptul la rezoluţiune, chiar şi atunci când neexecutarea este de mică însemnătate.
8. Rezoluţiunea unilaterală operează:
A. Prin notificare scrisă transmisă către debitor, atunci când părţile au convenit astfel;
B. Prin notificare scrisă, chiar dacă debitorul nu se află de drept în întârziere;
C. De plin drept, fără notificare, ori de câte ori debitorul nu şi-a executat obligaţia, chiar şi atunci când părţile nu au convenit astfel prin contract.
9. Constituie cauză care înlătură răspunderea civilă delictuală:
A. forţa majoră;
B. Exercitarea drepturilor proprii, chiar şi în mod abuziv;
C. Ordinul superiorului, în toate cazurile.
10. Vinovăţia, ca element al răspunderii civile delictuale, poate îmbrăca forma:
A. intenţiei directe sau indirecte;
B. Doar a culpei;
C. Numai a intenţiei directe, indirecte şi a „culpei grave”.
11. Pentru a putea fi angajată răspunderea minorului pentru săvârşirea unei fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii, este obligatoriu:
A. Ca minorul să fi împlinit vârsta de 14 ani, chiar dacă se dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei;
B. Ca minorul să fi împlinit vârsta de 16 ani, chiar dacă se dovedeşte că a fost lipsit de discernământ la data săvârşirii faptei;
C. să se facă dovada că minorul care a nu a împlinit vârsta de 14 ani a acţionat cu discernământ.
12. Este angajată răspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie:
A. Ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de organele persoanei juridice;
B. Ori de câte ori fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este săvârşită de un reprezentant al persoanei juridice, cu prilejul exercitării atribuţiilor încredinţate;
C. Atunci când fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de organele persoanei juridice, însă numai dacă acestea au acţionat cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine.
13. Fundamentul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului constă în:
A. prezumţia legală absolută de culpă a comitentului în supravegherea prepusului;
B. Ideea culpei prepusului ca fiind culpa comitentului;
C. obligaţia de garanţie a comitentului, în solidar cu prepusul, faţă de victima prejudiciului.
14. Pentru a putea fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului:
A. Este necesar ca fapta săvârşită de prepus să aibă legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;
B. Este necesar ca funcţiile sau însărcinările primite de prepus să fie în interesul exclusiv al comitentului;
C. Trebuie ca persoana prejudiciată să dovedească necunoaşterea faptului că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, când fapta s-a săvârşit în aceste condiţii.
15. Faţă de victima unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii:
A. răspunderea prepusului pentru fapta proprie este subsidiară faţă de răspunderea comitentului;
B. răspunderea comitentului este solidară cu răspunderea prepusului;
C. răspunderea comitentului este subsidiară faţă de răspunderea prepusului pentru fapta proprie.
16. Este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de animale, în temeiul art. 1375 C.civ.:
A. Cel care are paza juridică a animalului la momentul formulării acţiunii în justiţie;
B. Cel care are paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului;
C. Cel care are paza materială a animalului la momentul producerii prejudiciului.
17. Sunt cauze exoneratorii de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale:
A. Fapta victimei, forţa majoră;
B. Starea de necesitate, legitima apărare;
C. Fapta unei terţe persoane, cazul fortuit.
18. Pentru a fi angajată răspunderea pentru ruina edificiului este necesar şi suficient ca victima prejudiciului să dovedească:
A. existenţa prejudiciului şi raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și ruina edificiului;
B. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, culpa proprietarului, faptul că ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori de un viciu de construcţie;
C. existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi ruina edificiului, faptul că ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreţinere a acestuia ori de un viciu de construcţie.
19. Pentru a putea fi angajată răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima prejudiciului trebuie să facă dovada:
A. prejudiciului, faptei paznicului juridic al lucrului, raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu;
B. prejudiciului şi raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu;
C. prejudiciului, raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu, calităţii de paznic juridic a persoanei chemată să răspundă.
20. În materie de răspundere civilă contractuală, constituie cauză de exonerare de răspundere a debitorului:
A. forţa majoră;
B. intervenția voluntară;
C. Fapta unui terţ, în toate situațiile.
21. Dacă în contract a fost prevăzută o clauză penală:
A. în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitor, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală;
B. Debitorul poate refuza executarea obligaţiei, oferind clauza penală;
C. Nici debitorul, nici creditorul nu au dreptul de a opta între îndeplinirea obligaţiei şi clauza penală.
22. În materia răspunderii civile contractuale pentru fapta altuia, antrenarea răspunderii debitorului:
A. Se poate face chiar dacă există o clauză de nerăspundere a debitorului principal, pentru neexecutarea din partea interpusului contractual;
B. Este condiționată de desemnarea expresă a terțului interpus în executarea contractului;
C. Se poate face dacă obligația contractuală a debitorului s-a executat prin altul.
23. Pentru stabilirea prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale, întotdeauna se au în vedere următoarele elemente:
A. Starea materială a autorului prejudiciului;
B. Gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
C. Prejudiciul efectiv suferit de cel păgubit.
24. Prin repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii civile delictuale se înţelege:
A. atât damnum emergens, cât şi lucrum cessans;
B. Numai prejudiciul previzibil;
C. atât prejudiciul previzibil, cât şi cel imprevizibil, atunci când fapta licită s-a săvârşit cu intenţie.
25. Dovada elementelor răspunderii civile delictuale:
A. Trebuie făcută de victima prejudiciului;
B. Nu poate fi făcută prin prezumţii;
C. Trebuie făcută cu respectarea regulilor care guvernează proba actelor juridice.
26. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori:
A. Poate fi angajată numai dacă copilul nu a devenit major după împlinirea vârstei de 16 ani, prin efectul căsătoriei;
B. Nu poate fi angajată dacă ulterior săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a devenit major;
C. Se angajează numai dacă se dovedeşte că la data săvârşirii faptei prejudiciabile copilul a acţionat cu discernământ.
27. Conform art.1375 C.civ., este angajată răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de:
A. Animalele sălbatice aflate în captivitate;
B. Animalele sălbatice aflate în stare de libertate;
C. Numai animalele domestice.
28. Nu intră în sfera răspunderii civile delictuale:
A. răspunderea ofertantului pentru retragerea intempestivă a ofertei;
B. răspunderea faţă de terţi ca urmare a neefectuării unui contract;
C. acţiunile ulterioare ale păgubitului care a optat într-o acţiune anterioară pentru răspunderea civilă contractuală.
29. Reprezintă efecte specifice ale contractelor sinalagmatice:
A. excepția de neexecutare, rezoluțiunea, rezilierea, riscul contractului;
B. excepția de neexecutare, simulația, riscul contractului;
C. rezoluțiunea, rezilierea, stipulația pentru altul.
30. În cazul rezoluțiunii unilaterale este necesară:
A. chemarea în judecată a debitorului;
B. punerea în întârziere a debitorului;
C. Caracterul repetat al neexecutării.
31. Acțiunea în restituirea plății în cazul plății nedatorate se poate intenta:
A. în termen de 1 an de la data efectuării plății;
B. acțiunea este imprescriptibilă dacă plata s-a făcut în temeiul unui act juridic lovit de nulitate absolută;
C. în termen de 3 ani de când solvens a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul că este vorba de o plată nedatorată.
32. Formele de răspundere civilă delictuală reglementate de Codul civil sunt:
A. răspunderea obiectivă și răspunderea subiectivă;
B. răspunderea directă și răspunderea indirectă;
C. răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită proprie, răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia și răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri și de ruina edificiului.
33. Răspunderea civilă delictuală din punct de vedere al naturii juridice este:
A. O formă a răspunderii juridice;
B. O formă a răspunderii sociale;
C. Un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul.
34. Răspunderea civilă delictuală se delimitează de răspunderea civilă contractuală prin faptul că:
A. Ambele sunt forme de răspundere în considerarea persoanei;
B. Nu există niciun raport între cele două forme de răspundere, deoarece au temeiuri juridice diferite;
C. în materie delictuală, dacă prejudiciul este cauzat de două sau mai multe persoane, acestea sunt obligate la reparație în mod solidar, iar în materie contractuală răspunderea, ca regulă, este divizibilă în funcție de numărul debitorilor.
35. În materia reparării prejudiciului:
A. Prejudiciul trebuie să se repare în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovăție
B. Se repară numai prejudiciul rezultat din neexecutarea obligaţiilor contractuale;
C. La stabilirea întinderii despăgubirilor are relevanță atât starea materială a victimei, cât și cea a autorului faptei ilicite.
36. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de persoane:
A. Victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de autorul faptei ilicite;
B. Victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea prejudiciului și suma primită de la asigurări;
C. Victima faptei ilicite este îndreptățită să primească despăgubiri doar de la asigurător.
37. Pentru repararea prejudiciului se cere ca:
A. Prejudiciul să fie instantaneu și previzibil;
B. Prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat;
C. Victima să nu aibă calitatea de persoană asigurată, în cazul unei asigurări de bunuri sau de persoane.
38. Prin repararea integrală a unui prejudiciu se înțelege că:
A. Este supusă reparării numai paguba efectivă;
B. Autorul faptei ilicite poate fi obligat și la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire, iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă;
C. Prejudiciul trebuie reparat indiferent de forma sau gradul de vinovăție.
39. Repararea prin echivalent a prejudiciului se realizează prin:
A. Acordarea unei sume globale sau prin stabilirea unor prestații periodice succesive cu caracter viager sau temporar;
B. Plata unei sume globale, în toate cazurile;
C. Plata unei despăgubiri care se stabilește numai prin hotărâre judecătorească definitivă.
40. Reprezintă condiție pentru repararea prejudiciului:
A. Caracterul cert al prejudiciului;
B. Posibilitatea reparării prejudiciului pe cale convențională;
C. Repararea integrală a prejudiciului.
41. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere, printre altele, condiția:
A. să existe un prejudiciu;
B. să existe o faptă licită;
C. Fapta ilicită să fie săvârșită cu intenție.
42. Răspunderea civilă delictuală se deosebește de răspunderea civilă contractuală, printre altele, prin:
A. Finalitatea lor comună;
B. Domeniul de aplicare;
C. Repararea integrală a prejudiciului cauzat.
43. În cazul în care victima unei fapte ilicite are asigurare de bunuri:
A. Victima are dreptul să cumuleze indemnizația de asigurare cu despăgubirea acordată de autorul faptei ilicite;
B. Victima nu poate să solicite de la autorul faptei ilicite decât diferența dintre valoarea prejudiciului și indemnizația de asigurare;
C. Victima faptei ilicite este îndreptățită să primească doar despăgubiri de la asigurător.
44. Excepția de neexecutare are ca efect:
A. Suspendarea obligativității executării prestațiilor celui care o invocă;
B. Obligarea la plată de daune interese moratorii;
C. întârzierea în executarea prestațiilor de către o parte, asemănător situației în care aceasta ar beneficia de un termen extinctiv.
45. În raport de modul de operare, rezoluțiunea contractului poate fi:
A. legală și convențională;
B. judiciară, unilaterală, de plin drept;
C. unilaterală și convențională.
46. Rezilierea se aplică:
A. Tuturor contractelor, fiind un efect general al acestora;
B. Tuturor contractelor sinalagmatice;
C. Numai contractelor sinalagmatice cu executare succesivă.
47. Asemănător rezoluțiunii, rezilierea:
A. Este un efect specific al contractelor sinalagmatice;
B. Se aplică și în cazul contractelor unilaterale;
C. Are efect numai pentru viitor.
48. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului se angajează:
A. numai în sarcina proprietarului bunului;
B. Numai pentru imobile cu destinația de locuință;
C. și atunci când ruina este rezultatul acțiunii voluntare a proprietarului.
49. Rezoluțiunea contractului reprezintă:
A. Un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic căreia I se pretinde executarea obligației care îi incumbă de către partea care nu și-a executat propria obligație;
B. O clauza stipulată de părți într-un contract;
C. sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor născute dintr-un contract sinalagmatic cu executare dintr-odată, constând în desființarea retroactivă a contractului.
50. Răspunderea gerantului poate fi angajată:
A. faţă de gerat, atunci când intervenţia sa este apreciată ca fiind necesară, numai dacă vina sa îmbracă forma intenţiei sau culpei grave;
B. faţă de terţi numai dacă gestiunea nu este utilă geratului;
C. Indiferent de forma vinovăţiei, în ipoteza în care nu acţionează în mod corespunzător.
{"name":"Civil.TGO - EXAMEN", "url":"https://www.quiz-maker.com/QPREVIEW","txt":"Test your knowledge of civil law concepts related to simulations and contractual obligations with this comprehensive quiz. Designed for students, legal practitioners, and anyone interested in understanding the nuances of civil law, this quiz covers various scenarios and principles.Explore key concepts in simulation lawUnderstand the implications of contractual obligationsEnhance your legal knowledge and expertise","img":"https:/images/course8.png"}