În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Văzduhul bubuieşte! pământul dezmorţit Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde, Şi de asprimea iernii simţindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.