MODULUL 5: LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC REALIZAT ARDELEAN ALEXANDRU

A vintage-style illustration of early economists like Adam Smith, David Ricardo, and J.S. Mill surrounded by symbols of classical economics such as the 'invisible hand', graphs, and coins.

Explore Classic Economic Liberalism

Test your knowledge on the foundations of classical economic liberalism with our engaging quiz! Dive deep into the ideas of influential economists such as Adam Smith, David Ricardo, and John Stuart Mill, and discover how their theories shape modern economic thought.

Key Features:

32 carefully crafted questions
Multiple choice and checkboxes format
Insights into historical economic theories

32 Questions8 MinutesCreated by ThinkingEconomist421

Mentorul Şcolii clasice, autor al lucrării care va marca naşterea economiei politice clasice, este:

A) Fr. Quesnay - autorul lucrării “Tabloul economic” (1758);

B) A. Smith - autorul lucrării “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776);

C) J. S. Mill - autorul lucrării “Principiile economiei politice” (1848).

În concepţia lui Adam Smith, sursa bogăţiei este:

A) munca, producţia de bunuri materiale, serviciile fiind considerate neproductive;

B) munca, producţia de bunuri materiale şi servicii

C) natura, munca omului având doar un rol de transformare a bunurilor create şi înmulţite de natură.

David Ricardo este autorul:

A) teoriei avantajului absolut în comerţul internaţional;

B) teoriei costurilor comparative şi avantajului absolut în comerţul internaţional;

C) teoriei costurilor comparative şi avantajului relativ în comerţul internaţional.

�Legea Say” poate fi sintetizată astfel:

A)) mărfurile îşi servesc unele altora ca debuşee, deţinătorii lor se află succesiv în ipostazele de vânzători şi cumpărători, suma vânzărilor se echilibrează cu suma cumpărărilor prin intervenţia statului ca forţă exterioară pieţei;

B) mărfurile îşi servesc unele altora ca debuşee, deţinătorii lor se află succesiv în ipostazele de vânzători şi cumpărători, suma vânzărilor se echilibrează cu suma cumpărărilor, echilibrul cerere - ofertă se realizează automat;

C) mărfurile îşi servesc unele altora ca debuşee, deţinătorii lor se află succesiv în ipostazele de vânzători şi cumpărători, suma vânzărilor se echilibrează cu suma cumpărărilor, echilibrul cerere - ofertă se realizează automat, fiind posibile dezechilibre economice care reclamă intervenţia statului.

În domeniul politicii fiscale, J. S. Mill se pronunţă pentru:

A) utilizarea surplusurilor bugetare pentru plata datoriei publice;

B) egalitatea sacrificiilor implicate de plata taxelor;

C) impozitul unic

1. Odată cu Şcoala clasică, ştiinţa economică devine ştiinţă autonomă cu un obiect de studiu propriu și anume:

A) îmbogăţirea naţiunii;

B) creşterea puterii economice a statelor centralizate

2. În concepţia lui Adam Smith, instituţiile care dau naştere “ordinii naturale” sunt:

A) diviziunea muncii, moneda, creşterea capitalului şi mecanismul adaptării ofertei la cerere;

B) avantajul absolut, avantajul relativ şi costurile comparative;

3. Optimismul liberal al lui Adam Smith poate fi exprimat simplificat prin “teoria mâinii invizibile” astfel:

A) economia se reglează cu ajutorul “mâinii invizibile” a statului;

B) economia se autoreglează în mod spontan fără preocuparea deliberată a statului în mecanismul economic, în afara unor situaţii strict determinate;

C) cu preocuparea deliberată a indivizilor, economia se autoreglează în mod spontan, făcând inutilă orice intervenţie a statului în economie.

4. Spre deosebire de Adam Smith, David Ricardo pune în evidenţă în teoria repartiţiei:

A) structura socială: muncitori, capitalişti, proprietari de pământ;

B) mărimea veniturilor fundamentale: salariu, profit, rentă, în funcţie de productivitatea factorilor de producţie;

C) dinamica veniturilor fundamentale: salariu, profit, rentă, în funcţie de creşterea populaţiei.

5. În opinia lui David Ricardo, mărimea valorii este determinată de:

A) munca socialmente necesară pentru producerea unui bun şi de raritatea pe piaţă a bunului respectiv;

B) muncă - “măsura reală a valorii de schimb a tuturor mărfurilor”;

C) uilitate şi raritate.

6. David Ricardo defineşte renta ca

A) un dar al naturii;

B) acea parte din produsul pământului care se plăteşte land-lordului pentru folosinţa forţelor originale şi indestructibile ale solului;

C) profitul suplimentar determinat de cheltuielile de producţie mai scăzute datorită diferenţelor de fertilitate ale terenurilor.

7. Dacă într-o ţară oarecare, toate preţurile sunt mai ridicate de două ori decât în altă ţară:

A) în opinia lui Adam Smith, schimbul între cele două ţări va avea loc dacă apare o diferenţă la scara costurilor;

B) în opinia lui David Ricardo, nu va avea loc nici un schimb între cele două ţări;

C) în opinia lui David Ricardo, schimbul între cele două ţări va avea loc dacă apare o diferenţă la scara costurilor.

8. Obiectul economiei politice în concepţia lui J.B. Say este:

A) cercetarea avuţiei naţiunilor şi a căilor de sporire a acesteia;

B) explicarea legilor care reglementează repartiţia sau distribuţia;

C) expunerea manierei în care se formează, distribuie şi consumă bogăţiile.

9. John Stuart Mill, considerat ultimul dintre liberalii clasici, atribuie defectele capitalismului:

A) proprietăţii private;

B) individualismului exagerat

C) ocrotirii necorespunzătoare a drepturilor de proprietate

10. Concepţia lui J. S. Mill cu privire la rolul economic al statului, conturată în “teoria statului staţionar”, se bazează pe ideea:

A) “statul normal al fiinţelor omeneşti este acela al luptei pentru progres”;

B) “a concilia cea mai mare libertate de acţiune a individului cu dreptul tuturor asupra proprietăţii materiilor prime oferite de glob şi cu o participare a tuturor la profiturile muncii în comun”;

C) “acumularea de bogăţii în stat nu e scopul abstract al guvernului, ci participarea tuturor cetăţenilor la foloasele vieţii fizice pe care le reprezintă bogăţia”.

1. Pentru Şcoala clasică, libertatea economică are ca şi coordonate majore:

A) implicarea activă a statului în economie, libera iniţiativă a agenţilor economici, libera concurenţă pe piaţă şi formarea liberă a preţurilor;

B) inviolabilitatea proprietăţii private, libera iniţiativă a agenţilor economici, libera concurenţă pe piaţă şi formarea liberă a preţurilor;

C) proprietatea comună, munca în comun, repartiţia după nevoi reglementată raţional de către stat.

2. Mentorul Şcolii clasice, autor al lucrării care va marca naşterea economiei politice clasice, este:

A) Fr. Quesnay - autorul lucrării “Tabloul economic” (1758);

B) A. Smith - autorul lucrării “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776);

C) J. S. Mill - autorul lucrării “Principiile economiei politice” (1848).

3. Sistemul teoretic al Şcolii clasice este caracterizat în linii generale de:

A) o concepţie fundamentală despre organizarea economiei;

B) ştiinţa economică devine ştiinţă autonomă cu un obiect de studiu propriu, un scop utilitarist, pragmatic şi o metodă proprie - a abstracţiei ştiinţifice şi deducţiei;

C) universul ideatic preferat este microanaliza.

4. Adam Smith – autorul teoriei “mâinii invizibile”, consideră că:

A) ordinea naturală este ordinea providenţială creată de Dumnezeu;

B) ordinea naturală se naşte pe baza libertăţii economice asigurată de concurenţa perfectă;

C) ordinea socială perfectă este caracterizată de lipsa oricărei autorităţi şi o desăvârşită libertate.

5. În concepţia lui Adam Smith, sursa bogăţiei este:

A) munca, producţia de bunuri materiale, serviciile fiind considerate neproductive;

B) munca, producţia de bunuri materiale şi servicii;

C) natura, munca omului având doar un rol de transformare a bunurilor create şi înmulţite de natură.

6. Pentru Adam Smith, instituţiile economice spontane sunt:

A) diviziunea muncii, moneda, “homo oeconomicus”, “ordinea naturală”;

B) diviziunea muncii, moneda, creşterea capitalului, mecanismul adaptării ofertei la cerere

C) “mâna invizibilă”, “ordinea naturală”, “homo oeconomicus”, politica “laissez faire, laissez passer”.

7. În concepţia lui Adam Smith, “ordinea naturală” se naşte pe baza:

A) libertăţii economice asigurată de concurenţa perfectă;

B) restrângerii diviziunii muncii şi creşterii capitalului;

C) legilor naturale asupra cărora statul nu are nici o putere.

8. În sistemul “ordinii naturale”, arată Adam Smith, statul este eliberat de o îndatorire pentru care nu va fi niciodată suficient de înţelept:

A) paznic al “ordinii naturale” şi al fundamentului său - proprietatea privată (“a nu împiedica binele ce se face singur şi a pedepsi pe cei ce atentează la proprietatea privată”);

B) “a împiedica despotismul ordinii naturale să degenereze în despotism general”;

C) de a supraveghea activitatea particularilor şi de a o îndruma spre îndeletniciri cât mai potrivite cu interesele societăţii.

9. Pentru Adam Smith, unicul izvor al avuţiei este

A) circulaţia mărfurilor şi banii-metale preţioase;

B) pământul, agricultura şi industria extractivă;

C) munca, producţia de bunuri materiale.

10. Asemănările dintre teoriile cu privire la repartiţie ale lui Adam Smith şi David Ricardo, constă în:

A) aceeaşi structură socială: muncitori, capitalişti, proprietari de pământ;

B) aceleaşi venituri fundamentale: salariu, profit, rentă.

C) aceeaşi preocupare pentru dinamica veniturilor în funcţie de creşterea populaţiei.

11. David Ricardo este autorul:

A) teoriei avantajului absolut în comerţul internaţional;

B) teoriei costurilor comparative şi avantajului absolut în comerţul internaţional;

C) teoriei costurilor comparative şi avantajului relativ în comerţul internaţional.

13. Argumentele lui David Ricardo în favoarea politicii liberului–schimb sunt:

A) distribuţia binefacerilor naturii;

B) economia de muncă socială;

C) expresia barierelor protecţioniste.

14. Principala contribuţie a lui Jean Baptiste Say la gândirea economică este elaborarea:

A) legii randamentelor descrescânde;

B) legii debuşeelor;

C) legii psihologice fundamentale a înclinaţiei marginale spre consum.

15. “Legea Say” poate fi sintetizată astfel:

) mărfurile îşi servesc unele altora ca debuşee, deţinătorii lor se află succesiv în ipostazele de vânzători şi cumpărători, suma vânzărilor se echilibrează cu suma cumpărărilor prin intervenţia statului ca forţă exterioară pieţei;

16. Criticile aduse “legii Say” se referă, în principal la:

A) dezechilibrele cerere-ofertă pot fi provocate de schimbul pe credit sau de repartiţia venitului naţional;

B) cererea totală este întotdeauna egală cu oferta totală, crizele de supraproducţie, şomajul, nu sunt decât fenomene trecătoare;

C) echilibrul economic general este determinat de egalitatea cererii totale cu oferta totală.

17. În domeniul politicii fiscale, J. S. Mill se pronunţă pentru:

A) utilizarea surplusurilor bugetare pentru plata datoriei publice;

B) egalitatea sacrificiilor implicate de plata taxelor;

C) impozitul unic.

MODULUL 5: LIBERALISMUL ECONOMIC CLASIC REALIZAT ARDELEAN ALEXANDRU

Explore Classic Economic Liberalism

More Quizzes