Make your own quiz Manage my Quizzes Plans / Features Guides and Help Contact Privacy & Security

Licenta

1. Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:

A. obligaţia de a face sau de a acţiona;

B. obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei;

C. obligaţia de a face și obligaţia de a nu face.

2. Normele penale de incriminare cadru sau normele în alb, sunt normele juridice care:

A. au în structura lor o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare, prevederea faptelor interzise făcându-se ulterior în alte acte normative;

B. împrumută elementele (privind sancţiunea) care îi lipsesc de la alte norme la care fac trimitere;

C. Cuprind toate elementele unei norme (ipoteză, dispoziţie, sancţiune).

3. Legea penală se aplică:

A. Tuturor infracţiunilor, chiar dacă, ulterior comiterii faptei, o faptă nu mai este prevăzută ca infracţiune de legea penală nouă;

B. infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare;

C. Tuturor infracţiunilor, chiar dacă, la data comiterii o faptă nu era incriminată, dar, ulterior, aceasta a fost prevăzută de legiuitor ca infracţiune.

4. Legea penală de dezincriminare:

A. Se aplică retroactiv, executarea pedepselor, măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi;

B. Nu se aplică retroactiv, cu excepţia executării pedepselor;

C. Se aplică retroactiv doar în ceea ce priveşte măsurile educative şi măsurile de siguranţă.

5. Criteriul ubicuității sau a desfăşurării integrale presupune:

A. infracţiunea se consideră a fi comisă în întregime pe teritoriul ţării chiar dacă ea este săvârşită numai în parte pe teritoriul ţării, pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România;

B. infracţiunea să fie săvârşită pe suprafaţa terestră a României;

C. infracţiunea să fie săvârşită pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, când acestea se află în afara apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al României.

6. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului teritorialităţii:

A. infracţiunile săvârşite pe teritoriul României;

B. infracţiunile săvârşite de către un cetăţean român în spaţiul Uniunii Europene, în afara teritoriului ţării;

C. infracţiunile săvârşite de un cetăţean străin sau fără cetăţenie împotriva statului român sau a unui cetăţean român în afara spaţiului Uniunii Europene.

7. Precizaţi care sunt faptele pedepsite de către statul român in virtutea principiului personalităţii legii penale:

A. Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţarii de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani;

B. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţarii (altele decât cele pedepsite de către legea română cu detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani), de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită sau dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat;

C. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării.

8. Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului realităţii legii penale, prevăzut de articolul 10 alin 1, Cod Penal:

A. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului pe care se află;

B. infracţiunile săvârşite pe teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie contra unui cetăţean român, a unei persoane fizice sau juridice române sau contra statului român;

C. infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetățenie, contra statului român ori contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române.

9. Precizaţi cazurile în care legea penală română se aplică în virtutea principiului universalităţii pentru infracţiunile săvârşite în afara ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie care se află de bunăvoie pe teritoriul României:

A. s-a săvârşit o infracţiune pe care statul roman şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;

B. s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată;

C. infracţiunile să fie săvârşite pe teritoriul ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie.

10. Legea penală română se aplică:

A. reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, declaraţi „persona non grata”;

B. în cazurile în care infracţiunea a fost comisă la bordul unei nave sau aeronave sub pavilion românesc;

C. infracţiunile săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul României.

11. O faptă constituie infracţiune, atunci când a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală, respectiv:

A. Este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită;

B. Este comisă doar cu intenţie directă, praeterintenţie şi culpă din neglijenţă;

C. Este comisă doar cu intenţie indirectă, intenţie depășită şi culpă cu ușurință.

12. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă atunci când autorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

B. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

C. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

13. Infracţiunea este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când autorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

B. Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

C. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

14. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – cu uşurinţă, atunci când autorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

B. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;

C. Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

15. Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – fără prevedere, atunci când autorul:

A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

B. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;

C. Prevede rezultatul faptei sale şi îl urmăreşte.

16. Ne aflăm în prezența intenţiei depăşite (praeterintenţiei) atunci când:

A. Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului;

B. Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune săvârşite din culpă produce un rezultat mai grav care se datorează culpei făptuitorului;

C. Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav care se datorează culpei victimei.

17. Fapta constând într-o inacţiune, săvârşită din culpă, constituie infracţiune:

A. Numai când legea o prevede în mod expres;

B. întotdeauna;

C. doar în cazul celor săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere.

18. Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă:

A. Valoarea socială concretă împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acţiunea/inacţiunea incriminată;

B. Totalitatea valorilor ocrotite de legea penală;

C. Grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general.

19. Obiectul juridic complex al infracţiunii cuprinde:

A. două valori diferite ocrotite prin aceeaşi normă penală, un obiect direct şi unul indirect;

B. Grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general;

C. Totalitatea valorilor ocrotite de legea penală.

20. Urmarea, element al laturii obiective a infracţiunii, există:

A. doar în cazul infracţiunilor de rezultat;

B. doar în cazul infracţiunilor de pericol;

C. atât în cazul infracţiunilor de rezultat, cât şi în cazul infracţiunilor de pericol, atâta timp cât se aduce atingere valorii sociale ocrotite de norma juridică penală.

21. Conform Codului penal al României, aflat în vigoare, actele pregătitoare:

A. Nu sunt sancţionate în nici o situaţie;

B. Sunt sancţionate doar când sunt asimilate tentativei;

C. Sunt sancţionate doar când sunt prevăzute în mod expres ca infracţiuni.

22. Există tentativă atunci când:

A. Urmarea materială nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului;

B. Urmarea periculoasă nu s-a produs din voinţa făptuitorului;

C. s-au produs urmări materiale nesemnificative.

23. Tentativa este posibilă la:

A. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere, simplă;

B. infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa cu uşurinţa sau cu prevedere;

C. infracţiunile săvârşite cu intenţie directă şi intenţie indirectă.

24. Desistarea, în calitate de cauză de impunitate, operează doar atunci, când:

A. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută să se facă înainte de descoperirea faptei;

B. renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută să se facă imediat după producerea rezultatului infracţiunii, dar înainte de a fi cunoscut de către autorităţi;

C. renunţarea la acţiunea începută să fie temporară, şi nu definitivă.

25. Cauza de impunitate „împiedicarea producerii rezultatului” operează:

A. numai în cazul infracţiunilor materiale, de rezultat;

B. numai în cazul infracţiunilor formale sau de pericol;

C. atât în cazul infracţiunilor formale cât şi în cazul infracţiunilor de rezultat.

26. Prin participaţie penală se înțelege:

A. Pluralitatea constituită;

B. Pluralitatea ocazională;

C. Pluralitatea ocazională și pluralitatea constituită.

27. Putem întâlni în cazul pluralităţii de infractori:

A. Doar instigare la complicitate;

B. Doar complicitate la instigare;

C. Instigare la complicitate, dar şi complicitate la instigare.

28. În cazul coautoratului toţi participanţii care au săvârşit în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală actionează:

A. Cu aceeași formă de vinovăţie, fie intenţie, fie culpă;

B. Pot acţiona cu forme diferite de vinovăţie, intenţie sau culpă;

C. Numai cu forma de vinovăţie, intenţie;

D. Numai cu forma de vinovăţie, culpă.

29. Instigatorul şi complicele nu se pedepsesc:

A. dacă au împiedicat consumarea infracţiunii, respectiv, săvârşirea infracţiunii de către autor;

B. dacă s-au desistat, dar fapta a fost comisă de către autor;

C. dacă autorul a comis fapta fără vinovăţie.

30. Complicitatea prin inacţiune presupune:

A. neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le efectueze, ajutând autorul la săvârşirea faptei;

B. Efectuarea unor acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către autor;

C. Procurarea instrumentelor folosite de către autor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

31. În cazul în care instigatorul împiedică săvârşirea infracţiunii, aceasta rămânând în forma tentativei, va opera cauza de nepedepsire:

A. Doar pentru instigator;

B. Doar pentru instigator şi complice;

C. Doar pentru instigator şi autor;

D. atât pentru instigator, cât şi pentru autor şi complice.

32. Infracţiunea continuă reprezintă infracţiunea al cărei element material, acţiunea sau inacţiunea, se prelungeşte în timp în mod natural, chiar după momentul consumării, până când încetează activitatea infracţională (epuizarea acesteia). Ea poate fi:

A. Doar o infracţiune formală, de pericol;

B. Poate fi săvârşită doar prin omisiune;

C. Poate fi comisă doar prin comisiune;

D. Poate fi săvârşită şi în formă continuată.

33. Infracţiunea continuată:

A. Este posibilă la orice infracţiune susceptibilă de repetabilitate cu excepţia infracţiunilor care prin specificul lor nu pot dura în timp;

B. Nu este posibilă în cazul infracţiunilor din culpă;

C. Nu este posibilă nici la infracţiunea de obicei;

D. Este posibilă la infracţiunea complexă.

34. Infracţiunea complexă, formă a unităţii legale infracţionale, este atunci când:

A. în conţinutul său intră, ca element constitutiv, o acţiune sau o inacţiune care, prin ea însăşi, constituie o faptă prevăzută de legea penală;

B. în conţinutul său intră, ca element circumstanţial agravat, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală;

C. în conţinutul său intră o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de timp diferite.

35. Există concurs real de infracţiuni atunci când:

A. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeaşi persoană prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;

B. Una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

C. O acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

36. Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

A. O acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;

B. Una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

C. două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeași persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

37. Concursul ideal sau formal poate fi:

A. atât omogen, cât și eterogen;

B. Numai omogen;

C. Numai eterogen.

38. Precizaţi formele de vinovăţie specifice infracţiunii progresive:

A. Numai praeterintenţie;

B. Doar intenţie şi culpă;

C. Toate formele de vinovăţie.

39. Precizaţi condiţiile cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii:

A. Primul termen al recidivei îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau pedeapsa detenţiunii cu viaţa;

B. Condamnarea definitivă să fie pronunțată pentru săvârşirea unei infracțiuni cu intenţie sau intenţie depăşită şi să nu fie dintre acelea care potrivit legii exclud starea de recidivă;

C. Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, culpă sau intenţie depăşită.

40. Precizaţi care sunt condamnările care constituie primul termen al recidivei:

A. hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;

b hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;

C. hotărârea definitivă prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie sau praeterintenţie mai mare de un an.

41. Cauzele justificative:

A. Produc efecte in rem;

B. Produc efecte in personam;

C. Produc efecte atât in rem, cât şi in personam;

D. Permit aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale.

42. Precizaţi care sunt cauzele justificative:

A. Legitima apărare;

B. Starea de necesitate;

C. Iresponsabilitatea;

D. Minoritatea făptuitorului.

43. Precizați care sunt cauzele justificative:

A. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii;

B. Constrângerea fizică si constrângerea morală;

C. Eroarea;

D. Cazul fortuit.

44. Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită prin omisiune, când:

A. există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;

B. Autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului;

C. Autorul a săvârşit acţiunea /inacţiunea din culpă.

45. În ceea ce privește cauza justificativă, legitima apărare:

A. Atacul poate consta într-o faptă săvârşită prin omisiune, respectiv, comisivă;

B. apărarea poate să se exercite ulterior atacului, după consumarea infracţiunii;

C. Atacul poate să se exercite sub imperiul cauzei justificative a legitimei apărări.

46. Conform dispoziţiilor articolului 19 alin 3 Cod Penal, cel care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea unei persoane în locuinţa sa, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii:

A. Se bucură întotdeauna de prezumţia absolută de legitimă apărare;

B. beneficiază de prezumţia relativă de legitimă apărare;

C. beneficiază întotdeauna de o cauză de neimputabilitate.

47. Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

A. Numai asupra persoanei care se află în situaţiile prevăzute de acestea;

B. Produc efecte asupra tuturor participanţilor;

C. Produc efecte in rem.

48. Operează cauza justificativă a stării de necesitate pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul:

A. dacă fapta este săvârșită de către aceasta pentru a înlătura un pericol imediat la care erau expuse alte persoane;

B. dacă pericolul era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul şi aceasta a refuzat executarea acţiunii de salvare;

C. dacă pericolul nu era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul, dar prezenta o gravitate însemnată.

49. Pentru a constitui cauza justificativă, consimţământul persoanei vătămate trebuie dat:

A. înainte de începerea primului act de executare a faptei, cât şi pe toată durata acesteia;

B. în timpul actelor de executare;

C. Ulterior actelor de executare.

50. Cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii operează dacă:

A. obligaţia impusă emană de la autoritatea publică competentă;

B. obligaţia impusă emană de la o autoritate privată competentă;

C. obligaţia impusă emană atât de la autoritatea publică competentă, cât şi de la cea privată competentă.

51. Cazul fortuit, pe post de cauză de neimputabilitate, produce efecte:

A. In rem, faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

B. In personam;

C. atât in rem, cât şi in personam.

52. Eroarea de drept penal:

A. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

B. nu înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

C. Nu operează, neputând fi invocată imposibilitatea de a lua cunostinţă de legea penală.

53. Excesul neimputabil produce efecte:

A. In rem;

B. In personam;

C. In rem şi in personam.

54. Iresponsabilitatea:

A. înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

B. Este o cauză personală şi nu profită celorlalţi făptuitori;

C. profită şi celorlalţi făptuitori.

55. Constrângerea morală – cauză de neimputabilitate:

A. Produce efecte in personam şi înlătură, în principiu, răspunderea civilă;

B. Produce efecte in rem şi înlătură, întotdeauna, răspunderea civilă;

C. Produce efecte in rem şi in personam, dar nu înlătură răspunderea civilă.

56. Participaţia penală improprie se prezintă sub următoarele modalităţi:

A. Modalitatea intenţie şi culpă;

B. Modalitatea intenţie și lipsă de vinovăţie;

C. Modalitatea praeterintenţie şi culpă.

57. Regimul închisorii reprezintă:

A. Privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 ani;

B. Privarea de libertate pe durată determinată cuprinsă între 30 zile şi 25 ani;

C. Privarea de libertate pe durată determinată între 15 zile şi 25 ani.

58. Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească. Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor amendă. Precizaţi care este suma corespunzătoare unei zile amendă şi care este numărul zilelor amendă:

A. Suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 10 – 500 lei, iar numărul zilelor amendă este cuprins între 30 – 400 de zile;

B. Suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 10 – 30 lei, iar numărul zilelor amendă este cuprins între 15 – 300 de zile;

C. Suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă intre 20– 40 lei, iar numărul zilelor amendă este cuprins între 40 – 400 de zile.

59. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

A. Persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;

B. Persoanelor care aveau vârsta de 65 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;

C. Persoanelor care aveau vârsta de 67 ani la data săvârşirii faptei.

60. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi aplicabilă unei persoane fizice începe a fi executată:

A. De la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere;

B. după executarea pedepsei închisorii;

C. după executarea pedepsei cu amenda.

61. Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă:

A. Persoana condamnată nu o execută cu rea credinţă în tot sau în parte;

B. Persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă, înainte de executarea acesteia, în tot sau în parte;

C. Persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţiile civile din motive neimputabile acesteia.

62. Amânarea aplicării pedepsei:

A. Atrage starea de recidivă;

B. Nu atrage starea de recidivă;

C. Nu se mai poate dispune, dacă făptuitorul săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie sau din culpă în termenul de supraveghere.

63. Constituie circumstanţe atenuante legale conform prevederilor articolului 75 din Codul Penal următoarele împrejurări:

A. depăşirea limitelor legitimei apărări;

B. depăşirea limitelor stării de necesitate;

C. Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

D. Împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

64. Circumstanţele atenuante judiciare:

A. Sunt obligatorii conform codului penal;

B. Au un caracter facultativ, reprezentând un atribut al judecătorului de a stabili dacă le va aplica sau nu;

C. Prin aplicarea lor, pedeapsa aplicată este mai mare.

65. Constituie circumstanţe agravante:

A. săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;

B. săvârșirea infracţiunii profitând de starea de vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;

C. împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului;

D. depăşirea limitelor stării de necesitate.

66. Pentru reţinerea circumstanţei agravante „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze” se impune ca starea de vulnerabilitate:

A. să existe în momentul săvârşirii faptei;

B. să nu existe în momentul săvârșirii faptei;

C. să existe după săvârșirea faptei.

67. Precizaţi care sunt măsurile de siguranţă prevăzute de art. 108 din Codul penal:

A. Obligarea la tratament medical;

B. Internarea medicală;

C. Interzicerea exercitării unor drepturi.

68. Durata măsurii de siguranţă:

A. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată nedeterminată, durând până la însănătoşirea făptuitorului;

B. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată determinată, dar nu mai mult de doi ani;

C. începe de îndată ce a fost dispusă şi se aplică pe durată determinată, dar nu mai mult de 1 an.

69. Interzicerea ocupării unei funcţii sau profesii, ca măsură de sigurantă, se ia faţă de persoana care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală urmare a:

A. incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii;

B. exercitării abuzive, voit ilegale a profesiei, funcţiei;

C. Urmare a aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinsă între un an şi cinci ani pentru infracţiuni săvârşite în legătură cu funcţia sau profesia deţinută.

70. Sunt măsuri educative neprivative de libertate:

A. Stagiul de formare civică şi supravegherea;

B. Asistarea zilnică şi consemnarea la sfârşit de săptămână;

C. internarea într-un centru educativ.

71. Sunt măsuri educative privative de libertate:

A. internarea într-un centru educativ;

B. Asistarea zilnică;

C. Consemnarea la sfârşit de săptămână;

D. internarea într-un centru de detenţie.

72. Măsurile educative:

A. Nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;

B. Atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;

C. Atrag doar interdicţii.

73. Amnistia, retragerea plângerii prealabile, împăcarea, lipsa plângerii prealabile reprezintă:

A. Cauze care înlătură răspunderea penală;

B. Cauze justificative;

C. Cauze de neimputabilitate.

74. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei:

A. Graţierea;

B. Prescripţia executării pedepsei;

C. Retragerea plângerii penale;

D. Împăcarea.

75. Precizaţi care sunt cauzele care înlătură consecinţele condamnării:

A. Reabilitarea de drept;

B. Reabilitarea judecătorească;

C. Amnistia;

D. Graţierea.

76. Grațierea:

A. Are efecte asupra pedepselor executate integral;

B. Nu are efecte asupra pedepselor executate integral;

C. Nu are efecte asupra măsurilor educative privative de libertate, în afara cazurilor când se dispune altfel prin actul de graţiere.

77. Faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate dispune:

A. Doar pedeapsa cu închisoarea;

B. Doar o măsură educativă privativă de libertate;

C. atât o măsură educativă neprivativă de libertate, cât şi o măsură privativă de libertate;

D. Doar o măsură educativă neprivativă de libertate.

78. Care sunt trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ?

A. Latura obiectivă şi latura subiectivă;

B. vinovăţia, răspunderea penală şi pedeapsa;

C. faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

79. Precizaţi criteriile în baza cărora se stabileşte aplicarea legii penale mai favorabile:

A. condiţiile de incriminare a faptei şi condiţiile de tragere la răspundere penală;

B. condiţiile privind regimul sancţionator şi condiţiile privind termenul de prescripţie a răspunderii penale;

C. Doar condiţiile privind regimul sancţionator.

80. O infracţiune praeterintenţionată:

A. Presupune o intenţie directă peste care se suprapune o faptă săvârşită din culpă şi două urmări prevăzute de legea penală;

B. Poate fi comisă în forma coautoratului;

C. Nu poate fi comisă în forma coautoratului.

81. Tentativa nu este posibilă la:

A. infracţiunile omisive, de execuţie promptă şi cele de consumare anticipată;

B. infracţiunile continuate;

C. infracţiunile de obicei şi infracţiunile continue.

82. Precizaţi principalele forme ale participaţiei penale:

A. autoratul şi coautoratul;

B. instigarea și complicitatea;

C. Unitatea legală şi unitatea naturală.

83. Precizaţi formele unităţii naturale de infracţiune:

A. infracţiunea simplă, continuă şi deviată;

B. infracţiunea continuată;

C. infracţiunea complexă.

84. Precizaţi formele unităţii legale de infracţiune:

A. infracţiunea continuă;

B. infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă;

C. infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei.

85. Precizați condițiile necesare pentru existența infracțiunii continuate:

A. Unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională şi identitatea de subiect activ;

B. Pluralitatea de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la intervale de timp diferit cât şi omogenitatea actelor de executare;

C. Actele trebuie să fie efectuate în mod repetat şi să învedereze că, în comportamentul făptuitorului, acestea au căpătat un caracter de obişnuinţă.

86. Precizaţi formele pluralităţii de infracţiuni:

A. Concursul de infracţiuni şi recidivă;

B. Pluralitatea intermediară de infracţiuni;

C. Unitatea legală de infracţiuni.

87. Precizaţi condiţiile de existenţă a concursului de infracţiuni:

A. săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană, iar acestea să fie comise înainte de a interveni o condamnare pentru vreuna din ele;

B. săvârșirea a două infracţiuni de către aceeaşi persoană, din care, pentru una să existe o condamnare definitivă şi irevocabilă;

C. Cel puţin două dintre infracţiuni să-şi păstreze caracterul penal şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului.

88. Precizaţi care sunt modalităţile de aplicare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, conform codului penal român:

A. Sistemul absorbţiei şi sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu;

B. Sistemul cumulului aritmetic şi sistemul schimbării naturii pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile concurente;

C. Doar sistemul cumulului aritmetic.

89. Precizaţi care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă:

A. Faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală şi infracţiunile amnistiate;

B. infracțiunile săvârșite cu forma de vinovăţie, culpa cu prevedere şi culpa simplă;

C. condamnările pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie la pedeapsa de 2 ani închisoare.

90. Cine este subiect pasiv general al unei infracţiuni:

A. statul;

B. Persoana fizică sau juridică care a suferit răul produs prin infracțiune;

C. Numai persoana juridică care a suferit un rău produs prin infracţiune.

91. Ce cuprinde latura obiectivă a infracţiunii ?

A. Elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;

B. Elementul material, vinovăţia şi raportul de cauzalitate;

C. acţiunea sau inacţiunea, urmarea imediată şi vinovăţia.

92. Care sunt condiţiile pentru ca o persoană fizică să fie subiect activ al unei infracţiuni?

A. să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă şi să aibă posibilitatea de a decide liberă şi neconstrânsă asupra săvârşirii infracţiunii;

B. să aibă libertate de voinţă şi acţiune şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;

C. să aibă vârsta minimă cerută de lege şi să fie responsabilă din punct de vedere penal.

93. Precizaţi care sunt cauzele de neimputabilitate:

A. Excesul neimputabil şi iresponsabilitatea;

B. intoxicaţia şi eroarea;

C. consimţământul persoanei vătămate şi exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii.

94. În ce se materializează urmarea imediată ce se produce prin săvârşirea unei infracțiuni ?

A. numai într-un rezultat vătămător sau păgubitor;

B. fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol;

C. în consecinţele subsecventele ale infracţiunii.

95. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graţierii în cazul săvârşirii unei infracţiuni continue?

A. Momentul epuizării activităţii infracţionale;

B. Momentul consumării infracţiunii;

C. Momentul producerii rezultatului.

96. Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii unei infracţiuni continuate ?

A. Momentul consumării infracţiunii;

B. Momentul producerii rezultatului;

C. Data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

97. Ce se înţelege prin mobilul unei infracţiuni?

A. Finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea unei infracţiuni;

B. Acel sentiment sau impuls intern (dorinţă, tendinţă, pasiune) din care se naşte rezoluţia infracţională şi, implicit, punerea în executare a acesteia;

C. Atitudinea psihică a făptuitorului ce precede şi însoţeşte fapta penală şi urmările ei.

98. Care dintre sancţiunile, mai jos menționate, sunt sancţiuni de drept penal?

A. pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranţă;

B. Numai pedepsele şi măsurile educative;

C. pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranţă şi sancţiunile disciplinare.

99. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă dispuse faţă de inculpat?

A. nu;

B. Atrage suspendarea tuturor măsurilor de siguranţă, cu excepţia expulzării;

C. Atrage numai măsura de siguranţă a internării medicale.

100. Precizaţi care sunt bunurile supuse confiscării speciale:

A. Bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

B. Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

C. Bunurile găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare a căror provenienţă nu a putut fi justificată.

{"name":"Licenta", "url":"https://www.quiz-maker.com/QPREVIEW","txt":"1. Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:, 2. Normele penale de incriminare cadru sau normele în alb, sunt normele juridice care:, 3. Legea penală se aplică:","img":"https://www.quiz-maker.com/3012/images/ogquiz.png"}