MARKETING

1.Macromediul firmei este compus din ansamblul factorilor care acționează asupra firmei:

A) indirect, pe termen lung și cu intensitate mai slabă;

B)direct, permanent și cu intensitate mare;

C) indirect, permanent și cu intensitate medie;

2. Componentele mediului extern cu care o firmă intră în relații directe, permanente şi puternice dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale formează:

A) micromediul firmei;

b) macromediul firmei;

C) mediul economic şi legislativ.

3. Mediul demografic:

A) se referă la sistemul de valori care guvernează statutul oamenilor în societate;

b) se referă la populația aflată în zona de activitate a firmei;

C) reflectă structurile societăţii, clasele sociale.

4. Care dintre următoarele grupări conţine doar elemente ale macromediului?

A) mediul intern propriu-zis, mediul cultural, mediul natural;

B) mediul demografic, clienții, mediul economic, mediul politic;

C) mediul cultural, mediul demografic, mediul politic şi legislativ

5. Printre indicatorii de evaluare a potențialului firmei se numără:

a) capacitatea comercială, financiară și productivă;

b) aria, structura şi capacitatea;

C) cota de piață, volumul cererii şi volumul ofertei.

6. Prin poziția pe care firma o ocupă în sfera micromediului, relațiile sale în acest cadru pot fi:

A) de concurență;

B) directe;

C)indirecte

7. Dintre relaţiile care se stabilesc între firmă și piață, locul principal le revine relațiilor:

A) de concurență;

B) preferențiale;

C) de vânzare-cumpărare.

8. Gradul efectiv sau potențial de pătrundere în consum a bunurilor sau serviciilor unei firme reprezintă:

A) piața produsului

B) piața serviciilor

C)piața firmei

9. Piața potențială exprimă:

A) ansamblul tranzacțiilor realizate pe piață;

b) ansamblul tranzacțiilor realizate pe o anumită piață;

C) dimensiunile posibile ale pieței.

10. Formarea unei noi piețe se justifică în situația în care:

A) există o nevoie nesatisfăcută;

B) există o nevoie insuficient satisfăcută;

11. Între piața automobilelor şi piața combustibililor se pot manifesta:

A) raporturi de indiferenţă;

B) raporturi de concurenţă;

C) raporturi de asociere.

12. Unul dintre factorii care exercită o influenţă semnificativă asupra dimensiunilor şi fizionomiei relaţiilor întreprinderii cu piaţa este:

A) specificul pieţei;

B) cadrul legislativ;

C) localizarea geografică.

13. Piaţa produsului este dependentă de o serie de factori, obiectivi şi subiectivi. Alegeți variantele corecte din ansamblul factorilor ce urmează: 1. Categoria de nevoi căreia se adresează; 2. Raporturile cu pieţele altor produse; 3. eficienţa politicilor de distribuţie şi promovare; 4. Calitatea produsului/serviciului oferit; 5. Gradul de accesibilitate a produsului; 6. Politica economică a statului; 7. Segmentarea funcţională a pieţei.

A)1,4,5,7;

B) 1,3,5,6;

C) 2,3,5,6.

14. Prin fenomenul de gravitație comercială" se înțelege:

a) dimensiunea efectivă a pieței;

B) dimensiunea potențială a pieței;

c) atracția exercitată de centrele urbane mari asupra cumpărătorilor din zonele învecinate.

15. Evaluarea dimensiunilor unei piețe constă în determinarea următoarelor componente:

A) arie, structură, dinamică;

B) structură, capacitate, dinamică;

C) arie, capacitate, structură.

16. Volumul cererii reprezintă:

A) un indicator utilizat pentru situațiile când cererea este mai mare decât oferta;

B) capacitatea efectivă a pieţei;

c) rezultatul confruntării cererii şi a ofertei.

17. Calea intensivă de dezvoltare a pieţei unei organizații presupune:

A) creşterea cumpărăturilor medii efectuate de o unitate de consum;

B) atragerea de noi cumpărători, numai din rândul non-consumatorilor relativi;

C) atragerea de noi cumpărători, fie din rândul non-consumatorilor relativi, fie din rândul clienţilor unor organizații concurente.

18. Liniile definitorii ale atitudinii şi conduitei unei organizații, în vederea atingerii anumitor obiective, reprezintă:

A) politica de marketing;

B) strategia de marketing;

C) tactica de marketing;

19. Printre factorii exogeni ai determinării strategiei de piață se numără:

A) resursele materiale şi financiare;

B) natura caracteristicilor segmentelor cumpărătorilor;

C) resursele umane şi informaționale.

20. Formularea strategiei de piață reprezintă punctul central al:

A) marketingului-mix;

B) programării de marketing;

c) strategia de reformulare.

21. O alternativă strategică de piață în funcție de criteriul,,atitudinea față de structurile pieței" este:

A) strategia restrângerii;

b) strategia concentrată;

C) strategia menţinerii.

22. Tripticul sau calea urmată de către o organizație în scopul atingerii obiectivelor stabilite cuprinde:

A) sfera de produse și piețe, vectorul de creştere şi sinergia întreprinderii;

B) sfera de produse și piețe, avantajul competitiv şi sinergia întreprinderii;

C) sfera de produse și piețe, avantajul competitiv şi vectorul de creştere.

23. Conduita pe care o adoptă firma în legătură cu dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi/sau servicii reprezintă:

A) strategia de piață;

B) strategia de produs;

C) politica de produs;

24. Cea mai utilizată modalitate de asigurare legală a unui produs sau serviciu este reprezentată de:

A) brevetul de invenţie;

B) înregistrarea mărcii;

c) dreptul de autor.

25. Service-ul comercial asigură:

A) caracteristicile merceologice ale produsului şi ambalajului său;

B) o suită de activități menite a facilita cumpărătorului actul de achiziționare;

C) garantarea funcţionării normale produsului.

26. Fidelizarea clienților şi creşterea notorietății firmei pot fi consolidate de:

A) facilitățile acordate pe perioada de garanţie;

B) activitățile menite a facilita clientului actul de vânzare-cumpărare;

C) service-ul tehnic.

27. Imaginea produsului semnifică:

A) elementele ce nu au corp material;

B) ansamblul informațiilor transmise de producător/distribuitor;

C) sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă, socială și personală a produsului în rândul cumpărătorilor.

28. Profunzimea gamei de produse este dată de:

A) numărul de produse distincte pe care le conține o linie de produse;

b) numărul de linii de produse ce o compun;

C) toate produsele aflate în portofoliul de produse al firmei.

29. O firmă care are ca obiect de activitate producţia de încălţăminte oferă o gamă de produse alcătuită din patru linii: încălțăminte pentru femei (5 sortimente), încălţăminte pentru bărbaţi (4 sortimente), încălțăminte copii (7 sortimente), încălțăminte sport (3 sortimente). Lărgimea gamei de produse a acestei firme este:

A) 5;

B) 4;

C) fluctuează în limitele 5-4-7-3.

30. Difuzarea unui produs nou pe piață cuprinde, într-o anumită ordine, următoarele etape: A. Etapa interesului individual; B. Etapa de încercare; C. Etapa de constatare; D. Etapa de cumpănire; E. Etapa de acceptare sau respingere. Ordinea lor corectă este:

A) A, B, C, D, E;

B) C, B, A, E, D;

c) C, A, D, B, E.

31. Din perspectiva utilizării metodei B.C.G., un produs care reprezintă un succes comercial va trece pe rând prin categoriile:

A) pietre de moară - dileme - vaci de muls - vedete;

B) dileme - vedete - vaci de muls - pietre de moară;

C) vaci de muls - vedete - dileme - pietre de moară.

32. Inovația sintetică reprezintă:

A) dezvoltarea sau aplicarea de noi idei sau tehnologii;

b) combinarea creativă a ideilor sau tehnologiilor deja existente;

C) dobândirea de noi caracteristici.

33. Conducerea opiniei în materie de noutate se atribuie:

A) inovatorilor;

b) majorității timpurii;

C) acceptanților timpurii.

34. Pe termen lung, se pot face următoarele afirmaţii referitoare la costuri :

A) CFT (costul fix total) rămâne neschimbat;

B) costul marginal nu suportă modificări semnificative;

C) toate categoriile de costuri sunt variabile.

35.În funcţie de poziţie şi interese, participanții la procesul de schimb sunt:

A) ofertanţii şi consumatorii;

B) ofertanții, producătorii şi consumatorii:

C) ofertanţii, consumatorii şi organele statului.

36. Voința de cumpărare reprezintă:

A) opțiunea de folosire a puterii de cumpărare pentru achiziționarea de produse;

B) latura psihologică a cererii;

C) indicator al stabilirii cotei de piață.

37. Stabilirea unor prețuri orientate spre cumpărător presupune:

A) o poziționare cât mai bună pe piaţă;

B) cunoaşterea valorii pe care consumatorii o atribuie avantajelor obținute de pe urma produsului;

c) cunoaşterea curbei cererii.

38. Pentru ca strategia de preţ să îşi atingă scopul, preţul trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

A) de acoperire a costurilor, de eficienţă şi de contracarare a concurenţei;

B) de eficienţă, de cucerire a noi pieţe şi de acoperire a costurilor;

c) de realizare a bunurilor, de acoperire a costurilor şi de eficienţă.

39. Strategia de preţ este un instrument multidimensional care depinde de factori:

A) endogeni şi exogeni;

B) generali şi specifici;

C) obiectivi şi subiectivi.

40. Strategia prețului de penetrare pe piață se recomandă în următoarea situație:

A) valorifică unicitatea unor produse sau servicii;

B) când puterea de absorbție a pieței este redusă;

c) când poate conduce la segmentarea pieței în funcție de criterii strict economice.

Unlock and Upgrade

Remove all limits from your Quizzes

MARKETING

More Quizzes