Make your own quiz Manage my Quizzes Plans / Features Guides and Help Contact Privacy & Security

Licenta 1-100

Create an image representing legal education, featuring a gavel, law books, and a university setting in the background.

Drept Penal: Test de Licență

Testează-ți cunoștințele despre dreptul penal român prin acest quiz captivant! Acest test de licență acoperă o varietate de subiecte, de la norme juridice la tipuri de infracțiuni.

• Întrebări variate • Evaluare a cunoștințelor legale • Învățare interactivă

105 Questions26 MinutesCreated by StudyingLaw101

Termenul de drept penal este folosit:

Pentru a denumi dreptul penal ca și ramură a dreptului;

Pentru a denumi ştiinţa dreptului penal ca fiind una dintre ramurile ştiinţelor juridice;

Pentru a face referire la cutuma privind aplicarea legii talionului.

Obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală este specifică:

Normei juridice onerative;

Normei juridice prohibitive;

Normei juridice de referire.

Normele juridice penale onerative sunt normele care prevăd:

Obligaţia de a face sau de a acţiona;

Obligaţia de a nu face, abţinerea de la săvârşirea faptei;

Obligaţia de a face şi obligaţia de a nu face.

Legea penală se aplică:

Infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare;

Infracţiunilor care la data comiterii nu erau incriminate, dar, ulterior, au fost prevăzute de legiuitor ca și infracţiuni;

Infracţiunilor dezincriminate.

Legea penală:

Nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă;

Se aplică măsurilor de siguranţă stabilite pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a legii noi, chiar dacă nu mai sunt prevăzute de aceasta;

Se aplică măsurilor educative stabilite pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a legii noi, chiar dacă nu mai sunt prevăzute de aceasta.

Legea penală temporară:

Se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp;

Este legea care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa;

Se aplică şi infracţiunilor săvârşite după ieşirea din vigoare a ei.

Criteriul ubicuităţii sau al desfăşurării integrale presupune că:

Infracţiunea se consideră a fi comisă în întregime pe teritoriul ţării, chiar dacă este săvârşită numai în parte pe teritoriul ţării, pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs rezultatul infracţiunii;

Infracţiunea să fie săvârşită pe suprafaţa terestră a României;

Infracţiunea să fie săvârşită pe o navă sub pavilion străin sau pe o aeronavă înmatriculată într-un stat străin, când acestea se află în afara apelor teritoriale sau a spaţiului aerian al României.

Luam si noi licenta asta?

Da, normal. Ca facem grilele astea zob!

Lasa bos, ca iestem romani, ne descurcam noi cumva

Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului teritorialităţii:

Infracţiunile săvârşite pe teritoriul României;

Infracţiunile săvârşite de către un cetăţean român în afara teritoriului ţării;

Infracţiunile săvârşite de un cetăţean străin sau fără cetăţenie împotriva unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române în afara ţării.

Precizaţi care sunt faptele pedepsite de statul român în virtutea principiului personalităţii legii penale:

Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani;

Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării (altele decât cele pedepsite de legea română cu detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani), de către un cetăţean român sau de către o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală ţării unde a fost săvârşită, sau dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat;

Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării.

Precizaţi care sunt faptele penale pedepsite de către statul român în virtutea principiului realităţii legii penale, prevăzut de articolul 10 alin 1, Cod Penal:

Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţenie, contra statului român;

Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţenie contra unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române;

Infracţiunile săvârşite pe teritoriul ţării noastre de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţenie contra unei persoane juridice române.

Precizaţi cazurile în care legea penală română se aplică în virtutea principiului universalităţii pentru infracţiunile săvârşite în afara ţării de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţenie care se află de bunăvoie pe teritoriul României:

S-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;

S-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată;

Infracţiunile să fie săvârşite pe teritoriul ţării de către un cetăţean străin sau de către o persoană fără cetăţenie.

Precizaţi care sunt excepţiile de la aplicarea principiului neretroactivităţii legii penale:

Atunci când legea penală nu mai cuprinde incriminarea prevăzută de legea anterioară;

Legile de amnistie şi legile sau decretele de graţiere;

în cazul săvârşirii infracţiunilor contra securităţii naţionale.

Faptă constituie infracţiune atunci când a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală, respectiv:

Este comisă doar din culpă sau cu intenţie depăşită;

Este comisă cu intenţie, culpă şi intenţie depăşită;

Este comisă doar cu intenţie indirectă, intenţie depăşită şi culpă cu uşurinţă.

Infracţiunea este săvârşită cu intenţie directă atunci când autorul:

Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

Infracţiunea este săvârşită cu intenţie indirectă atunci când autorul:

Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui;

Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – cu uşurinţă, atunci când autorul:

Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;

Prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Infracţiunea este săvârşită din culpă, forma – fără prevedere, atunci când autorul:

Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;

Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă;

Prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea acestuia.

Ne aflăm în prezenţa intenţiei depăşite (praeterintenţiei) atunci când:

Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului;

Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune săvârşite din culpă produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului;

Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei victimei.

Fapta constând într-o inacţiune, săvârşită din culpă, constituie infracţiune:

Numai când legea o prevede în mod expres;

întotdeauna;

Doar în cazul celor săvârşite cu formă de vinovăţie, culpa fără prevedere.

În baza cărui principiu va fi pedepsit un cetăţean străin care săvârşeşte o infracţiune pe teritoriul României împotriva unui apatrid care are domiciliul în ţara noastră?

Teritorialităţii;

Personalităţii;

Realităţii.

Sancţiunea care se aplică persoanei care a săvârşit o infracţiune poate fi:

Prevăzută în norma de incriminare;

Prevăzută într-o altă normă penală la care face trimitere norma de incriminare;

Prevăzută în norma juridică a dreptului execuţional penal.

Precizaţi formele culpei:

Culpa cu uşurinţă;

Culpa fără prevedere;

Praeterintenția.

Pentru a fi considerată infracţiune, o faptă antisocială trebuie să fie:

Nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o;

Prevăzută de legea penală;

Să nu fie cu formă de vinovăţie cerută de lege.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl reprezintă:

Valoarea socială concretă împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acţiunea/inacţiunea incriminată;

Totalitatea valorilor ocrotite de legea penală;

Grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general.

Constituie obiectul juridic complex al infracţiunii:

Două valori diferite ocrotite prin aceeaşi normă penală, un obiect direct şi unul indirect;

Grup de valori de aceeaşi natură şi care constituie o parte a obiectului juridic general;

Totalitatea valorilor ocrotite de legea penală.

Urmarea materială, element al laturii obiective a infracţiunii o întâlnim:

Doar în cazul infracţiunilor de rezultat;

Doar în cazul infracţiunilor de pericol;

Atât în cazul infracţiunilor de rezultat, cât şi în cazul infracţiunilor de pericol, atât timp cât se aduce atingere valorii sociale ocrotite de norma juridică penală.

Există tentativă atunci când:

Urmarea materială nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului;

Urmarea periculoasă s-a produs din voinţa făptuitorului;

S-au produs urmări materiale minore.

Tentativa este posibilă la:

Infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa fără prevedere, simplă;

Infracţiunile săvârşite cu forma de vinovăţie, culpa cu uşurinţă sau cu prevedere;

Infracţiunile săvârşite cu intenţie.

Desistarea, ca o cauză de impunitate, operează doar atunci, când:

Renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută trebuie să se facă înainte de descoperirea faptei;

Renunţarea de bunăvoie la acţiunea începută trebuie să se facă imediat după producerea rezultatului infracţiunii, dar înainte de a fi cunoscut de către autorităţi;

Renunţarea la acţiunea începută este temporară şi nu definitivă.

Cauza de impunitate ,,împiedicarea producerii rezultatului” operează:

Numai în cazul infracţiunilor materiale, de rezultat;

Numai în cazul infracţiunilor formale sau de pericol;

Atât în cazul infracţiunilor formale, cât şi în cazul infracţiunilor de rezultat.

Participație penală proprie presupune:

Toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție (unii acționează cu intenție, alții din culpă sau fără vinovăție);

Toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală acționează cu aceeași formă de vinovăție (numai cu intenție, praeterintenție sau numai din culpă);

Toți participanții la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală acționează doar cu intenție.

Hai Ca Poti!

Asa e?

Putem întâlni în cazul pluralităţii de infractori:

Doar instigare la complicitate;

Doar complicitate la instigare;

Instigare la complicitate, dar şi complicitate la instigare.

În cazul coautoratului, toţi participanţii care au săvârşit în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală acţionează:

Cu aceeaşi formă de vinovăţie, fie intenţie, fie culpă;

Numai cu formă de vinovăţie, intenţie;

Numai cu formă de vinovăţie, culpă.

Instigatorul şi complicele nu se pedepsesc:

Dacă s-au desistat, dar fapta a fost comisă de către autor;

Dacă au împiedicat consumarea infracţiunii, respectiv, săvârşirea infracţiunii de către autor

Dacă autorul a comis fapta fără vinovăţie;

Complicitatea prin inacţiune presupune:

Neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le efectueze, ajutând autorul la săvârşirea faptei;

Efectuarea unor acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală de către autor;

Procurarea instrumentelor folosite de către autor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

În cazul în care instigatorul împiedică săvârşirea infracţiunii, aceasta rămânând în forma tentativei, va opera cauza de nepedepsire:

Doar pentru instigator;

Doar pentru instigator şi complice;

Doar pentru instigator şi autor;

Atât pentru instigator, cât şi pentru autor şi complice.

Infracţiunea continuă reprezintă:

Infracţiunea al cărei element material, acţiunea sau inacţiunea, se prelungeşte în timp în mod natural, chiar după momentul consumării, până când încetează activitatea infracţională (se epuizează);

Poate fi comisă doar prin comisiune;

Poate fi săvârşită doar prin omisiune.

Precizaţi infracţiunile care nu pot fi săvârşite în forma continuată:

Infracţiunile săvârşite din culpă;

Infracţiunile săvârşite cu intenţie;

Infracţiunile de obicei.

Infracţiunea complexă, formă a unităţii legale infracţionale este atunci când:

în conţinutul său intră ca element constitutiv, o acţiune sau o inacţiune care, prin ea însăşi, constituie o faptă prevăzută de legea penală;

în conţinutul său intră ca element circumstanţial agravat, o acţiune sau inacţiune care constituie, prin ea însăşi, o faptă prevăzută de legea penală;

în conţinutul său intră o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de timp diferite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Există concurs real de infracţiuni atunci când:

Două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele;

O acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;

Una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

Una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

O acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni;

Două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de către aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Concursul ideal sau formal poate fi:

Numai omogen;

Atât omogen cât şi eterogen;

Numai eterogen.

Precizaţi formele de vinovăţie specifice infracţiunii progresive:

Numai praeterintenţie;

Doar intenţie şi culpă;

Toate formele de vinovăţie.

Precizaţi condiţiile cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii:

Primul termen al recidivei îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau pedeapsa detenţiunii cu viaţa;

Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie sau intenţie depăşită, şi să nu fie dintre acelea care potrivit legii exclud starea de recidivă;

Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, culpă sau intenţie depăşită.

Precizaţi care sunt condamnările care constituie primul termen al recidivei:

Hotărârea definitivă prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;

Hotărârea definitivă prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei;

Hotărârea definitivă prin care s-a dispus condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie sau praeterintenţie la o pedeapsă mai mare de un an.

Cauzele justificative:

Produc efecte in rem;

Produc efecte in personam;

Produc efecte atât in rem cât şi in personam;

Permit aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale.

Precizaţi care sunt cauzele justificative:

Legitima apărare;

Iresponsabilitatea;

Minoritatea făptuitorului.

AI AJUNS LA JUMATE.

HAI SA TERMINAM!

VALEU DOAMNE CE DE GRESELI....

Precizaţi care sunt cauzele justificative:

Starea de necesitate;

Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii;

Constrângerea fizică şi constrângerea morală.

Conform dispoziţiilor articolului 19 alin. 3 Cod Penal, cel care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea unei persoane în locuinţa sa, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii:

Se bucură întotdeauna de prezumţia absolută de legitimă apărare;

Beneficiază de prezumţia relativă de legitimă apărare;

Beneficiază întotdeauna de o cauză de neimputabilitate.

Cauzele de neimputabilitate produc efecte:

Numai asupra persoanei care se află în situaţiile prevăzute de acestea;

Produc efecte asupra tuturor participanţilor;

Produc efecte in rem.

Operează cauza justificativă a stării de necesitate pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul:

Da, dacă fapta este săvârşită de către aceasta pentru a înlătura un pericol imediat la care erau expuse alte persoane;

Da, dacă pericolul era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul şi aceasta a refuzat executarea acţiunii de salvare;

Da, dacă pericolul nu era inevitabil mortal pentru persoana care avea obligaţia legală specială de a înfrunta pericolul, dar prezenta o gravitate însemnată.

Cauza justificativă constând în „consimţământul persoanei vătămate” operează dacă:

Persoana vătămată îşi dă consimţământul înainte de începerea primului act de executare a faptei, cât şi pe toată durata acesteia;

în timpul actelor de executare;

Ulterior încheierii actelor de executare.

Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune atunci când este săvârșită cu:

Intenție;

Culpă;

Intenție depășită.

Cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii operează dacă:

Obligaţia impusă emană de la autoritatea publică competentă;

Obligaţia impusă emană de la o autoritate privată competentă;

Obligaţia impusă emană atât de la autoritatea publică competentă, cât şi de la cea privată competentă.

Cazul fortuit ca o cauză de neimputabilitate produce efecte:

Atât in rem cât şi in personam;

In rem, faţă de toţi participanţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

In personam.

Eroarea de drept penal:

înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

Nu înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

Nu operează, neputând fi invocată imposibilitatea de a lua la cunoştinţă de legea penală.

Excesul neimputabil produce efecte:

In rem;

In personam;

In rem şi in personam.

Iresponsabilitatea:

înlătură caracterul imputabil al faptei săvârşite;

Produce efecte in rem;

Profită şi celorlalţi făptuitori.

Constrângerea morală – cauză de neimputabilitate:

Produce efecte in personam şi înlătură, în principiu, răspunderea civilă;

Produce efecte in rem şi înlătură, întodeauna, răspunderea civilă;

Produce efecte in rem şi in personam, dar nu înlătură răspunderea civilă.

Participaţia penală improprie se prezintă sub următoarele modalităţi:

Modalitatea intenţie şi culpă;

Modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie;

Modalitatea praeterintenţie şi culpă.

O infracţiune se consideră a fi consumată, atunci când:

Nu s-a produs rezultatul socialmente periculos;

Au fost executate actele pregătitoare;

După terminarea actelor de executare, s-a produs rezultatul socialmente periculos.

Regimul închisorii reprezintă:

Privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile şi 30 de ani;

Privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 30 zile şi 25 de ani;

Privarea de libertate pe durată determinată, între 15 zile şi 25 de ani.

Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească. Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Precizaţi care este suma corespunzătoare unei zile-amendă şi care este numărul zilelor-amendă:

Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 – 500 lei, iar numărul zilelor- amendă este cuprins între 30 – 400 de zile;

Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 10 – 30 lei, iar numărul zilelor- amendă este cuprins între 15 – 300 de zile;

Suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 20– 40 lei, iar numărul zilelor- amendă este cuprins între 40 – 400 de zile.

Pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi aplicată:

Persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;

Persoanelor care aveau vârsta de 67 ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;

Persoanelor care aveau vârsta de 70 ani la data săvârşirii faptei.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi aplicabilă unei persoane fizice începe a fi executată:

De la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere;

De la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa cu închisoarea;

După executarea pedepsei cu amendă.

Pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu închisoarea dacă:

Persoana condamnată nu o execută cu rea-credinţă în tot sau în parte;

Persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă, înainte de executarea acesteia, în tot sau în parte;

Persoana condamnată nu îndeplineşte obligaţiile civile din motive neimputabile acesteia.

Amânarea aplicării pedepsei:

Atrage starea de recidivă;

Nu atrage starea de recidivă;

Se revocă, dacă făptuitorul săvârşeşte o nouă infracţiune din culpă în termenul de supraveghere.

Constituie circumstanţe atenuante legale conform prevederilor articolului 75 din Codul Penal următoarele împrejurări:

Depăşirea limitelor legitimei apărări;

Depăşirea limitelor stării de necesitate;

Eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Circumstanţele atenuante judiciare:

Sunt obligatorii conform codului penal;

Au un caracter facultativ, reprezentând un atribut al judecătorului de a stabili dacă le va aplica sau nu;

Prin aplicarea lor pedeapsa aplicată este mai mare.

Constituie circumstanţe agravante:

Săvârşirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună;

Săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită de vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;

împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului;

Depăşirea limitelor stării de necesitate.

Pentru reţinerea circumstanţei agravante „săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze”, se impune ca starea de vulnerabilitate:

Să existe în momentul săvârşirii faptei;

Să nu existe în momentul săvârşirii faptei;

Să existe după săvârşirea faptei.

Daca vede petre si mara ce de raspunsuri cu rosu ai....

Mai refac!

Vai de noi

Precizaţi care sunt măsurile de siguranţă prevăzute de art. 108 din Codul penal:

Obligarea la tratament medical;

Internarea medicală;

Interzicerea exercitării unor drepturi.

Interzicerea ocupării unei funcţii sau profesii ca măsură de siguranţă se ia faţă de persoana care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală urmare a:

Incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care o fac improprie pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii;

Exercitării abuzive, voit ilegale a profesiei, funcţiei;

Urmare a aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinsă între un an şi cinci ani pentru infracţiuni săvârşite în legătură cu funcţia sau profesia deţinută.

Sunt măsuri educative neprivative de libertate:

Stagiul de formare civică şi supravegherea;

Asistarea zilnică şi consemnarea la sfârşit de săptămână;

Internarea într-un centru educativ.

Sunt măsuri educative privative de libertate:

Internarea într-un centru educativ;

Asistarea zilnică;

Consemnarea la sfârşit de săptămână;

Internarea într-un centru de detenţie.

Măsurile educative:

Nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;

Atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi;

Atrag doar interdicţii.

Amnistia, retragerea plângerii prealabile, împăcarea, lipsa plângerii prealabile reprezintă:

Cauze care înlătură răspunderea penală;

Cauze justificative;

Cauze de neimputabilitate.

Precizaţi care sunt cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei:

Graţierea;

Prescripţia executării pedepsei;

Retragerea plângerii penale;

Împăcarea.

Precizaţi care sunt cauzele care înlătură consecinţele condamnării:

Reabilitarea de drept;

Reabilitarea judecătorească;

Amnistia;

Graţierea.

Ba da multe mai sunt

Ohoo, si ce d-or sa mai fie

Asta abia e prima parte...

Faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate dispune:

Doar pedeapsa cu închisoarea;

Doar o măsură educativă privativă de libertate;

Atât o măsură educativă neprivativă de libertate, cât şi o măsură privativă de libertate;

Doar o măsură educativă neprivativă de libertate.

Precizaţi criteriile în baza cărora se stabileşte aplicarea legii penale mai favorabile:

Condiţiile de incriminare a faptei şi condiţiile de tragere la răspundere penală;

Condiţiile privind regimul sancţionator şi condiţiile privind termenul de prescripţie a răspunderii penale;

Doar condiţiile privind regimul sancţionator.

O infracţiune praeterintenţionată:

Presupune o intenţie directă peste care se suprapune o faptă săvârşită din culpă şi două urmări prevăzute de legea penală;

Poate fi comisă în forma coautoratului;

Nu poate fi comisă în forma coautoratului.

Precizaţi formele unităţii naturale de infracţiune:

Infracţiunea continuată;

Infracţiunea simplă, continuă şi deviată;

Infracţiunea complexă.

Precizaţi formele unităţii legale de infracţiune:

Infracţiunea progresivă şi infracţiunea de obicei;

Infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă;

Infracţiunea continuă.

Precizaţi formele pluralităţii de infracţiuni:

Concursul de infracţiuni şi recidiva;

Pluralitatea intermediară de infracţiuni;

Unitatea legală de infracţiuni.

Precizaţi care sunt condamnările care nu atrag starea de recidivă:

Faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală şi infracţiunile amnistiate;

Infracţiunile săvârşite cu formă de vinovăţie, culpa;

Condamnările pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Ce cuprinde latura obiectivă a infracţiunii ?

Elementul material, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate;

Elementul material, vinovăţia şi raportul de cauzalitate;

Acţiunea sau inacţiunea, urmarea imediată şi vinovăţia.

Care sunt condiţiile pentru ca o persoană fizică să fie subiect activ al unei infracţiuni?

Să aibă vârsta minimă cerută de lege, să fie responsabilă şi să aibă posibilitatea de a decide liberă şi neconstrânsă asupra săvârşirii infracţiunii;

Să aibă libertate de voinţă şi acţiune şi să fie responsabilă din punct de vedere penal;

Să aibă vârsta minimă cerută de lege şi să fie responsabilă din punct de vedere penal.

Precizaţi care sunt cauzele de neimputabilitate:

Excesul neimputabil şi iresponsabilitatea;

Intoxicaţia şi eroarea;

Consimţământul persoanei vătămate şi exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii.

În ce se materializează urmarea imediată care se produce prin săvârşirea unei infracţiuni?

Numai într-un rezultat vătămător sau păgubitor;

Fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol;

în consecinţele subsecventele ale infracţiunii.

Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul graţierii în cazul săvârşirii unei infracţiuni continue?

Momentul epuizării activităţii infracţionale;

Momentul consumării infracţiunii;

Momentul producerii rezultatului.

Care este momentul în raport cu care se aplică beneficiul amnistiei în cazul săvârşirii unei infracţiuni continuate?

Momentul consumării infracţiunii;

Momentul producerii rezultatului;

Data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Ce se înţelege prin mobilul unei infracţiuni?

Finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea unei infracţiuni;

Sentimentul sau impulsul intern (dorinţă, tendinţă, pasiune) din care se naşte rezoluţia infracţională şi, implicit, punerea în executare a acesteia;

Atitudinea psihică a făptuitorului, care precede şi însoţeşte fapta penală şi urmările ei.

Care dintre sancţiunile mai jos menționate sunt sancţiuni de drept penal?

Pedepsele, măsurile educative şi măsurile de siguranţă;

Numai pedepsele şi măsurile educative;

Pedepsele, măsurile educative, măsurile de siguranţă şi sancţiunile disciplinare.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere atrage şi suspendarea măsurilor de siguranţă dispuse faţă de inculpat?

Nu;

Trage suspendarea tuturor măsurilor de siguranţă cu excepţia expulzării;

Atrage numai măsura de siguranţă a internării medicale.

Precizaţi care sunt bunurile supuse confiscării speciale:

Bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

Bunurile găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, a căror provenienţă nu a putut fi justificată.

Precizaţi care sunt pedepsele principale aplicabile persoanei juridice:

Amendă;

Dizolvarea persoanei fizice;

Afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Precizaţi care sunt complementare aplicabile persoanei juridice:

Plasarea sub supraveghere judiciară;

Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la trei ani;

Amendă.

Prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege:

Săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă;

Participarea la comiterea faptelor pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă în calitate de coautor, instigator, complice;

Săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată, tentativă sau acte pregătitoare.

Fapta prevăzută de legea penală se consideră a fi săvârşită în public atunci când a fost comisă:

într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;

în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;

într-o adunare sau reuniune cu caracter de familie.

{"name":"Licenta 1-100", "url":"https://www.quiz-maker.com/QPREVIEW","txt":"Testează-ți cunoștințele despre dreptul penal român prin acest quiz captivant! Acest test de licență acoperă o varietate de subiecte, de la norme juridice la tipuri de infracțiuni.• Întrebări variate • Evaluare a cunoștințelor legale • Învățare interactivă","img":"https:/images/course4.png"}