DREPT PROCESUAL PENAL I ŞI II
1. În cadrul procesului penal:
A. Se exercită șase funcții judiciare;
B. funcția de urmărire penală se realizează doar de către procuror, în toate cazurile;
C. în principiu, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare.
2. Prezumția de nevinovăție:
A. Este o prezumție absolută în toate cazurile;
B. operează până la pronunțarea hotărârii în prima instanță;
C. Presupune faptul că suspectul nu este obligat să își dovedească nevinovăția.
3. În cadrul procesului penal:
A. funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este compatibilă cu funcția de urmărire penală;
B. funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în cursul urmăririi penale se poate realiza și în faza de judecată, în mod excepțional;
C. Exercitarea funcției de urmărire penală nu este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată.
4. În ceea ce privește dreptul la libertate și siguranță:
A. Este garantat dreptul oricărei persoane la libertate și siguranță;
B. Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată într-un termen lăsat la aprecierea organelor judiciare şi numai în limba romană asupra motivelor arestării;
C. Persoana arestată nu are dreptul de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii.
5. Partea civilă:
A. Poate fi doar o persoană fizică;
B. Se poate constitui ca parte în proces până la terminarea cercetării judecătorești;
C. Se poate constitui ca parte în procesul penal până la începerea cercetării judecătorești, înaintea primei instanțe de judecată.
6. Renunțarea la pretențiile civile:
A. Poate fi doar totală și definitivă;
B. Chiar dacă este parțială, nu se va putea reveni asupra renunțării;
C. Se poate face doar până la terminarea cercetării judecătorești.
7. Partea civilă:
A. poate îndrepta erorile materiale din cererea de constituire ca parte civilă și după începerea cercetării judecătorești, înaintea primei instanțe, până la terminarea acestora;
B. Poate solicita, în orice stadiu al procesului, micșorarea întinderii pretențiilor, chiar și în căile extraordinare de atac;
C. Este obligată să exercite funcția de acuzare a inculpatului, altfel nu va putea recupera prejudiciul suferit din infracțiune, în nicio situație.
8. Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate:
A. mări sau micșora întinderea pretențiilor civile;
B. Solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, chiar dacă repararea în natură este posibilă;
C. să introducă o nouă cerere de constituire ca parte civilă față de un alt inculpat.
9. Partea responsabilă civilmente:
A. Poate fi introdusă în cauza la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile;
B. Poate fi introdusă și de către instanță, din oficiu;
C. Poate fi introdusă de orice persoană pentru soluționarea favorabilă a cauzei.
10. Renunțarea la pretențiile civile:
A. Poate avea loc în căile extraordinare de atac;
B. Nu poate fi parțială;
C. Se poate face în timpul dezbaterilor, în prima instanță.
11. Judecătoria judecă în prima instanță:
A. infracțiunea de omor;
B. infracțiunile privind regimul vamal;
C. infracțiunile care au avut ca urmare moartea praeterintenționată a unei persoane.
12. Curtea de apel judecă în prima instanță:
A. infracțiunile săvârșite de chestori;
B. Toate infracțiunile contra securității naționale, în toate cazurile, indiferent de calitatea persoanei;
C. Toate infracțiunile de genocid, în toate cazurile, indiferent de calitatea persoanei.
13. Curtea de apel judecă infracțiunile săvârșite de:
A. judecătorii de la curtea constituțională;
B. deputați;
C. magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
14. Curtea Militară de Apel judecă în prima instanță:
A. Toate infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de colonel, inclusiv;
B. Toate infracțiunile săvârșite de militari, indiferent de gradul lor;
C. infracțiunile săvârșite de amirali, generali, mareșali.
15. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în prima instanță:
A. infracțiunile săvârșite de chestori;
B. infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici și executori judecătorești;
C. infracțiunile săvârșite de membri din România ai Parlamentului European.
16. Excepția de necompetență materială nu poate fi invocată de:
A. Martorul din acea cauză;
B. procuror;
C. De către instanță, din oficiu.
17. Reunirea cauzelor se dispune în mod obligatoriu:
A. în cazului infracțiunilor continuate;
B. în cazul în care o persoană a săvârșit mai multe infracțiuni, la diferite interval de timp, chiar neavând legătură directă între ele;
C. în cazul în care la săvârșirea infracțiunii au participat mai multe persoane.
18. Tribunalul judecă:
A. apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătoriile din circumscripția sa;
B. contestațiile formulate împotriva măsurilor preventive dispuse de judecătorii;
C. Cererile de strămutare.
19. Cererea de recuzare:
A. Se poate face numai în scris;
B. Se poate face numai oral;
C. Poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.
20. Până la soluționarea conflictului pozitiv de competență, judecata:
A. Se poate suspenda;
B. Se suspendă potrivit dispozițiilor exprese ale codului de procedură penală;
C. Nu se suspendă.
21. Normele de procedură penală urmăresc:
A. Asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților;
B. Aflarea adevărului, chiar dacă se încalcă principiul aflării adevărului;
C. Aflarea adevărului, chiar dacă are loc încălcarea dreptului la apărare.
22. Sunt considerate măsuri restrictive de libertate:
A. reținerea;
B. Controlul judiciar;
C. Arestul preventiv.
23. Punerea în mișcare a acțiunii penale:
A. Are loc întotdeauna după continuarea urmăriri penale in personam;
B. Poate avea loc indiferent de situație;
C. Poate avea loc chiar dacă urmărirea penală a fost începută doar in rem.
24. Constituie cazuri în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare:
A. Fapta există;
B. Fapta este prevăzută de legea penală;
C. există o cauză justificativă ori de neimputabilitate.
25. Sunt părți în procesul penal:
A. inculpatul;
B. suspectul;
C. martorul.
26. Judecătorul este incompatibil dacă:
A. A fost expert sau martor într-o altă cauză;
B. Nu este rudă cu avocatul;
C. Este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect al procesului principal.
27. Martorul:
A. Nu are nicio obligație procesuală;
B. Are obligația de a da declarații conforme cu realitatea;
C. Are obligația de a comunica în scris, oricând apreciază că este necesar, orice schimbare a adresei la care este citat.
28. Sunt subiecți procesuali principali:
A. suspectul;
B. Avocatul părții civile;
C. Avocatul inculpatului.
29. Cererea de administrare a unei probe se respinge motivat atunci când:
A. Administrarea probei nu este contrară legii;
B. Cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;
C. Administrarea probei solicitate poate duce la soluționarea cauzei.
30. Constituirea de parte civilă:
A. Se poate face numai în scris;
B. Se poate face şi oral;
C. Trebuie să se facă cel mai târziu până în faza camerei preliminare.
31. O persoană juridică:
A. Nu poate avea calitate de suspect;
B. Poate avea calitate de persoană vătămată;
C. Nu poate răspunde penal, răspunderea acesteia fiind doar una de natură contravențională.
32. Constituie impediment la punerea în mișcare a acțiunii penale:
A. inexistența unei cauze justificative;
B. încheierea unui acord de mediere;
C. depășirea termenului rezonabil al procesului penal.
33. În situația în care se reține existența unei cauze justificative, se poate dispune:
A. clasarea;
B. încetarea urmăririi penale;
C. neînceperea urmăririi penale.
34. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în prima instanță infracțiunile săvârșite de:
A. arhierei;
B. chestori;
C. judecătorii cu rang de judecătorie, dar care au calitatea de membru al C.S.M.
35. Tribunalul are competență materială și personală de a judeca:
A. în primă instanță;
B. în apel;
C. Cererile de strămutare.
36. Infracțiunile săvârșite de senatori sunt de competența:
A. Tribunalului;
B. Curții de Apel;
C. Înaltei Curți de Casație și Justiție.
37. Excepția de necompetență după calitatea persoanei ce poate fi invocată în fața instanței superioare celei competente potrivit legii să judece, poate fi invocată:
A. Numai de procuror;
B. până la începerea cercetării judecătorești;
C. în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.
38. Cererile de strămutare sunt de competența:
A. Judecătoriilor;
B. Tribunalelor;
C. Curților de Apel și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
39. Pentru obținerea probelor:
A. Pot fi întrebuințate amenințări ori promisiuni;
B. Nu pot fi obținute prin tortură;
C. Poate fi încălcat, pentru aflarea adevărului, principiul loialității administrării probelor.
40. Renunțarea la pretențiile civile în procesul penal:
A. împiedică exercitarea acțiunii civile în fața instanței civile pentru aceleași pretenții;
B. Poate fi făcută numai în fața primei instanțe;
C. Poate fi făcută de către persoana vătămată, lipsită de capacitate de exercițiu, în nume propriu.
41. Renunțarea la pretențiile civile stinge acțiunea civilă exercitată în procesul penal:
A. dacă este formulată oral în cursul dezbaterilor în apel;
B. dacă este formulată în scris de inculpat până la terminarea cercetării judecătorești în prima instanță;
C. exclusiv în cazul în care este formulată oral de partea responsabilă civilmente în cursul cercetării judecătorești la instanța de apel.
42. Hotărârea definitivă a instanței civile:
A. Nu are niciodată autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, sub niciun aspect;
B. Are autoritate de lucru judecat asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii;
C. Are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare doar cu privire la persoana care a săvârșit fapta penală.
43. În cazul în care inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, recunoaște în parte pretențiile civile:
A. instanța va putea obliga la despăgubiri și peste cuantumul recunoscut;
B. instanța nu va putea lua act de recunoașterea inculpatului;
C. instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
44. Competența de a judeca prin reunire două cauze penale, una aflată pe rolul Tribunalului București, iar alta aflată pe rolul Curții Militare de Apel București revine:
A. Curții de Apel București;
B. Curții Militare de Apel București;
C. Înaltei Curți de Casație și Justiție.
45. În materia probelor:
A. în acțiunea civilă, sarcina probei nu aparține niciodată procurorului;
B. în cursul judecății, instanța nu poate niciodată administra probe din oficiu;
C. O cerere privitoare la administrarea unei probe poate fi respinsă de organul de cercetare penală pe motivul că o persoană neîndreptățită a formulat cererea.
46. În cazul percheziției domiciliare:
A. Aceasta poate fi încuviințată în mod excepțional și de procuror doar dacă măsura este ulterior confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți;
B. percheziția nu poate fi începută înainte de ora 06:00, în nicio situație;
C. Mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată.
47. Neparticiparea procurorului la ședința de soluționare a cererii de autorizare a percheziției domiciliare:
A. Este sancționată cu nulitatea absolută;
B. constatată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu, va determina excluderea probelor astfel obținute, cu excepția celor obținute prin percheziția locurilor învecinate încuviințată de procuror;
C. Va putea fi invocată pe calea unei contestații îndreptate împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți.
48. Cu privire la administrarea probelor în procesul penal:
A. într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, organele de cercetare penală ale poliției judiciare pot administra probe pe bază de delegare din partea procurorului;
B. în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți poate administra probele pe care procurorul a omis să le administreze;
C. în cursul judecății, instanța nu poate administra probe din oficiu cu privire la latura civilă a cauzei.
49. În cursul urmăririi penale:
A. dacă suspectul nu solicită acest lucru și nici nu este de acord, audierea nu poate fi înregistrată cu mijloace tehnice audio sau audio-video;
B. Inculpatul nu își poate retracta declarația de recunoaștere a învinuirii, cu efecte pentru instanța de judecată;
C. Chiar dacă este de acord să dea declarații, suspectul nu poate fi obligat să relateze cu privire la toate faptele ori împrejurările despre care este întrebat.
50. În cele 24 de ore ale duratei reținerii:
A. Nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii;
B. Se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de aducere, legal emis, dacă aceasta este mai mică de 8 ore;
C. Nu poate fi formulată cale de atac împotriva ordonanței prin care s-a dispus măsura.
51. Calea de atac împotriva actului prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, luarea măsurii controlului judiciar de către procuror este:
A. plângerea;
B. apelul;
C. contestația în anulare, aceasta fiind suspensivă de executare.
52. Hotărârea prin care prima instanţă de judecată îşi declină competenţa:
A. Poate fi atacată separat cu apel de către procuror, părţi şi persoana vătămată;
B. Nu este supusă căilor de atac;
C. Poate fi atacată cu contestaţie de către procuror, părţi şi persoana vătămată.
53. În cazul în care, din probele administrate în cauză, reiese că inculpatul A.B., șofer al unui autovehicul, nu a manifestat suficientă prudență la trecerea la nivel de cale ferată simplă, fără bariere, conduită care a condus la coliziunea cu un tren neobservat de șofer și vătămarea corporală a mai multor pasageri ai autovehiculului, procurorul:
A. Va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze justificative;
B. Va dispune clasarea, pe motivul existenței unei cauze de neimputabilitate;
C. Va continua exercitarea acțiunii penale.
54. Acțiunea penală poate fi exercitată în procesul penal:
A. și împotriva suspectului, însă doar dacă este o persoană juridică;
B. și împotriva moștenitorilor inculpatului persoană fizică, care a decedat, însă doar dacă sunt introduși în procesul penal în termen de cel mult două luni de la data decesului;
C. și împotriva unui minor care răspunde penal.
55. Existența vreuneia din cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale:
A. Nu poate determina stingerea acțiunii penale în procedura de cameră preliminară;
B. Nu poate fi valorificată în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi și libertăți;
C. Nu poate fi constatată din oficiu de către instanță în cursul judecății.
56. Poate fi avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal:
A. O altă parte în aceeași cauză;
B. O persoană care ar putea fi chemată în viitor ca martor în cauză;
C. soțul procurorului care efectuează urmărirea penală.
57. Avocatul din oficiu:
A. dacă este desemnat de organul judiciar pentru un număr mare de părți civile, le poate asigura și asistență juridică, în condițiile legii;
B. Nu poate acorda niciodată asistență juridică persoanei vătămate;
C. Atunci când este desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie, nu are nevoie de împuternicire avocațială.
58. Declarația de abținere:
A. dacă privește un membru al completului de judecată, nu se mai înaintează președintelui instanței;
B. Nu trebuie să conțină indicarea cazului de incompatibilitate care a determinat formularea ei;
C. dacă privește grefierul, poate fi soluționată și de judecătorul de drepturi și libertăți.
59. Măsura controlului judiciar:
A. Poate fi prelungită în cursul urmăririi penale doar de către procuror;
B. Se verifică sub aspectul legalității și temeiniciei în procedura de cameră preliminară doar în prezența avocatului inculpatului și numai în prezența inculpatului, chiar dacă nu este incident vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 90 Cod procedură penală;
C. Nu poate fi luată și față de un inculpat minor.
60. În cazul arestării preventive:
A. măsura poate fi dispusă și față de suspect, în situații excepționale;
B. măsura se suspendă pe durata pentru care s-a dispus măsura tratamentului sub pază permanentă;
C. dacă a fost revocată, măsura nu mai poate fi dispusă niciodată față de aceeași persoană și în aceeași cauză, indiferent de motiv.
61. Achitarea sau încetarea procesului penal se pot dispune:
A. în cursul urmăririi penale;
B. Doar după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la momentul trimiterii în judecată;
C. doar în cursul judecății.
62. Persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat:
A. până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel;
B. până la începerea dezbaterilor la instanța de apel;
C. până la primul termen de judecată în fața instanței de apel.
63. Plângerea prealabilă se poate face:
A. Personal sau prin mandatar cu mandat special;
B. De către copilul minor pentru unul dintre părinți;
C. De către cumnata persoanei vătămate.
64. Urmărirea penală poate fi începută:
A. Doar după emiterea unei ordonanțe de începere a urmăririi penale in rem
B. chiar și după punerea în mișcare a acțiunii penale;
C. și de către judecătorul de drepturi și libertăți.
65. Efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, dispusă de organul de cercetare penală:
A. Este supusă confirmării de către procuror, în condițiile Codului de procedură penală;
B. Este supusă confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți;
C. Nu este supusă niciunei confirmări
66. În cursul urmăririi penale procurorul:
A. Poate delega organului de cercetare penală dreptul de a pune în mișcare acțiunea penală;
B. Poate delega organului de cercetare penală dreptul de a acorda posibilitatea suspectului la a studia conținutul dosarului penal;
C. Poate dispune în mod direct retragerea avizului acordat organului de cercetare penală care se face vinovate de încălcarea dispozițiilor date de către acesta.
67. Procurorul:
A. Poate dispune reținerea suspectului;
B. Poate dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru 5 zile;
C. Poate să fie, ulterior, judecător în cauza în care a supravegheat și coordonat urmărirea penală.
68. Organul de cercetare penală:
A. Poate dispune reținerea suspectului;
B. Poate dispune luarea măsurii controlului judiciar;
C. Poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune.
69. Ultimul cuvânt al inculpatului, în cursul procesului penal:
A. Este obligatoriu atunci când este prezent la judecată;
B. Nu este necesar a fi ascultat dacă este prezent în sala de judecată și asistat de avocat;
C. Se acordă înainte de începerea dezbaterilor.
70. Acordul de recunoaștere a vinovăției:
A. Trebuie semnat și de către persoana vătămată;
B. Poate fi încheiat și în formă orală;
C. Nu poate fi încheiat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale.
71. Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare:
A. Prin dispoziția motivată a conducătorului parchetului ierarhic superior;
B. Numai prin dispoziţia motivată a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
C. Prin dispoziţia motivată a conducătorului parchetului ierarhic inferior de la care se preia cauza.
72. Plângerea, ca act de sesizare, se poate face și de către:
A. Unul dintre soți pentru celălalt soț;
B. Oricare dintre membrii de familie ai persoanei vătămate;
C. Copilul minor pentru părinți.
73. Soluția de renunțare la urmărirea penală
A. Poate fi dispusă chiar dacă autorul este necunoscut;
B. Poate fi atacată de persoana vătămată cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți;
C. Poate fi atacată de orice persoană interesată.
74. În procedura confirmării ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară:
A. verifică legalitatea și temeinicia soluției doar pe baza materialului din dosarul de urmărire penală, fără a fi posibil să se administreze și alte probe, precum este proba cu înscrisurile noi prezentate;
B. poate încuviințata administrarea probei cu martori;
C. Poate confirma ordonanța printr-o încheiere cu caracter definitiv.
75. Clasarea cu privire la un inculpat:
A. Poate fi dispusă și de către organul de cercetare penală;
B. nu împiedică sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare față de același inculpat a măsurii de siguranță a confiscării speciale;
C. Nu poate fi dispusă prin rechizitoriul prin care același inculpat este trimis în judecată pentru o altă faptă.
76. Sunt organe de urmărire penală:
A. procurorul și judecătorul de drepturi și libertăți;
B. judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară;
C. procurorul și organele de cercetare penală speciale.
77. Urmărirea penală se desfăşoară doar de către:
A. procuror şi organele de cercetare penală;
B. magistraţi;
C. lucrători ai S.R.I.
78. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanță:
A. Acolo unde legea prevede expres;
B. Numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
C. în situaţia în care inculpatul se află în stare de arest preventiv.
79. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea penală:
A. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent;
B. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi clasează plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competența;
C. Trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.
80. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală:
A. contestația în anulare;
B. plângerea, denunțul şi sesizarea din oficiu;
C. revizuirea.
81. Pentru persoana vătămată, plângerea:
A. Nu poate fi formulată de substituiţi procesuali;
B. Poate fi formulată de unul din soţi pentru celălalt soţ sau de copilul major pentru părinţi;
C. Poate fi formulată de substituiţi procesuali numai dacă partea vătămată nu se află în țară.
82. Plângerea penală în format electronic:
A. Nu este acceptată în procesul penal;
B. Trebuie consemnată într-un proces-verbal pentru a fi acceptată;
C. Poate fi acceptată doar dacă este certificată prin semnătură electronică.
83. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanță:
A. Acolo unde legea prevede expres;
B. Numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
C. doar în situaţia în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv.
84. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea penală:
A. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent, având această posibilitate, fără a mai fi necesar acordul procurorului de caz;
B. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul competent şi clasează plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor privind competența;
C. Trimite de îndată cauza procurorului care exercita supravegherea, în vederea sesizării organului competent.
85. Plângerea penală:
A. Nu poate fi făcută de substituiții procesuali;
B. Nu poate fi făcută de copilul de 17 ani pentru unul dintre părinți;
C. asemănător denunțului, se poate face personal şi prin mandatar special.
86. Denunțul:
A. Spre deosebire de plângerea penală, nu se poate face prin mandatar special;
B. asemănător plângerii penale, se poate face personal şi prin mandatar special;
C. Spre deosebire de plângerea penală, se poate face și prin mandatar special.
87. Pot face apel:
A. Partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;
B. Persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura civilă;
C. martorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă.
88. În caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza l (a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătura răspunderea penală), instanţa penală:
A. lasă nesoluţionată acţiunea civilă;
B. Respinge acţiunea civilă;
C. Poate admite acţiunea civilă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
89. Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la:
A. Citirea actului de sesizare a instanţei;
B. Terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată;
C. închiderea dezbaterilor asupra fondului în faţa primei instanţe de judecată.
90. Instanţa de judecată dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii:
A. când se constată pe baza unei adeverinţe medicale că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată;
B. Pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii;
C. dacă a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate.
91. Actul de sesizare a instanţei de judecată este:
A. plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă;
B. rechizitoriul;
C. încheierea de declinare a competenței în situaţia necompetenței teritoriale.
92. Inculpatul trebuie ascultat:
A. obligatoriu înainte de a se lua decizia punerii în mişcare a acţiunii penale;
B. în cursul cercetării judecătoreşti, ori de câte ori este necesar;
C. Doar după prezentarea materialului de urmărire penală, ulterior nefiind necesară audierea sa.
93. Judecata se poate desfăşura:
A. Numai la sediul instanţei;
B. în alt loc decât sediul instanţei, numai dacă prin lege specială referitoare la competența după calitatea persoanei se prevede aceasta;
C. Regula este ca locul de desfăşurare a procesului penal să fie sediul instanţei de judecată. În mod excepţional, pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.
94. Citarea este obligatorie la fiecare termen:
A. în cazul militarilor şi deţinuţilor;
B. în cazul minorilor;
C. în cazul în care partea a fost prezentă la un termen, dar procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru acel termen.
95. Citarea este obligatorie:
A. când instanța a dispus repunerea cauzei pe rol în urma deliberării;
B. La pronunţare;
C. când inculpatul este minor.
96. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:
A. Au loc de îndată după încheierea dezbaterilor;
B. Nu pot fi amânate;
C. Nu pot fi amânate pe un termen scurt, determinat.
97. Deliberarea:
A. Are loc în secret;
B. Poate avea loc cu participarea grefierului care tehnoredactează minuta;
C. Poate avea loc și cu participarea judecătorilor care au administrat probele în cursul cercetării judecătoreşti, chiar dacă acei judecători nu au mai fost prezenți la dezbaterea în fond a cauzei
98. Completul de divergenţă se poate constitui:
A. când completul este format din 3 judecători;
B. Cadrul contestației împotriva măsurii preventive dispuse de Judecătorie, soluționate de Tribunal;
C. Nu este reglementat completul de divergență în dreptul penal român.
99. Hotărârea judecătorească penală, sentinţa sau decizia:
A. Se redactează de către grefier;
B. Se redactează de către toţi judecătorii din complet;
C. Se redactează de către unul dintre judecătorii din complet.
100. Ultimul cuvânt al inculpatului:
A. inculpatului I se dă cuvântul personal sau prin apărător;
B. inculpatului I se dă cuvântul personal;
C. Nu se impune, în ipoteza în care, în cadrul dezbaterilor, inculpatul a luat cuvântul ultimul pentru a răspunde susţinerilor părţii civile.
101. Partea vătămată poate formula apel:
A. în ceea ce priveşte latura penală;
B. în ceea ce priveşte latura penală, doar dacă face apel în același timp și obligatoriu asupra laturii civile;
C. Partea vătămată nu poate formula apel.
102. Participarea procurorului la judecarea apelului:
A. Este obligatorie;
B. Este obligatorie numai dacă a participat şi la judecarea cauzei în faţa primei instanțe sau dacă a declarat apelul suspus judecăţii;
C. Nu este obligatorie.
103. În procedura de cameră preliminară:
A. judecătorul de cameră preliminară poate lua act de intervenirea împăcării şi dispune încetarea procesului penal;
B. Nu pot fi invocate excepţii de neconstituţionalitate ;
C. judecătorul de cameră preliminară poate dispune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, chiar în lipsa acestuia, dacă el nu poate fi adus.
104. În procedura confirmării ordonanţei prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală, judecătorul de camera preliminară:
A. verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei pe baza materialului din dosarul de urmărire penală;
B. poate încuviinţa administrarea probei cu martori;
C. Poate dispune infirmarea ordonanței și dispune trimiterea în judecată a suspectului.
105. Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat, în cursul urmăririi penale, cu o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive poate dispune:
A. Respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;
B. Respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar, caz în care prelungirea controlului judiciar, în cursul urmăririi penale, va fi în competenţa procurorului;
C. Respingerea propunerii şi revocarea măsurii arestării preventive.
106. Încheierea de şedinţă se semnează:
A. De toţi membrii completului de judecată;
B. De toţi membrii completului de judecată din apel şi de către grefier;
C. De preşedintele completului de judecată şi de către grefier.
107. În caz de renunţare la aplicarea pedepsei faţă de inculpat, pronunţată în primă instanţă:
A. instanţa poate menţine arestarea preventivă a inculpatului, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în absolut toate cazurile;
B. instanţa dispune întotdeauna restituirea cauțiunii depuse de inculpatul aflat sub control judiciar;
C. hotărârea pronunţată nu se poate întemeia numai pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor sau ale martorilor protejaţi.
108. Numai după începerea urmăririi penale poate fi:
A. audiată persoana vătămată;
B. dispusă percheziţia domiciliară;
C. realizată audierea anticipată a unui martor.
109. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect poate fi dispusă:
A. Numai de procuror, prin ordonanţă;
B. şi de organele de cercetare penală, cu încuviinţarea prealabilă a procurorului;
C. şi de organele de cercetare penală, cu confirmarea procurorului.
110. În cursul procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii privitoare la măsurile preventive se soluţionează:
A. în şedinţă publică, prin încheiere motivată, pronunţată în şedinţă publică;
B. în camera de consiliu, prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu;
C. în camera de consiliu, prin decizie motivată care se pronunţă în camera de consiliu.
111. Minuta întocmită în prima instanță se semnează:
A. De preşedintele completului de judecată şi de către grefier;
B. Numai de preşedintele completului de judecată;
C. De membrii completului de judecată.
112. În cadrul procedurii camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:
A. A exclus o parte din probele administrate în cursul urmăririi penale;
B. Rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de lege, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;
C. La termenul fixat, nu se prezintă procurorul.
113. Se numeşte sentinţă:
A. hotărârea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra propunerii procurorului de arestare preventivă a inculpatului în faza urmăririi penale;
B. hotărârea prin care cauza este soluţionată de instanța de apel;
C. hotărârea prin care prima instanţă de judecată se dezinvesteşte fără a soluţiona cauza.
114. Soluţia clasării se poate dispune:
A. întotdeauna prin ordonanţă;
B. şi prin rechizitoriu;
C. Prin referatul organelor de cercetare penală.
115. În cazul renunţării la urmărirea penală:
A. Nu este legală soluţia prin care procurorul dispune ca suspectul să repare paguba produsă, în termen 7 luni, în conformitate cu prevederile acordului de mediere încheiat cu partea civilă;
B. judecătorul de cameră preliminară poate dispune înlăturarea obligaţiei de a cere public scuze persoanei vătămate, impusă inculpatului prin ordonanţa de renunţare;
C. în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite de procuror în sarcina inculpatului, se va dispune revocarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală.
116. Persoana vătămată:
A. Nu poate fi audiată anticipat în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
B. Poate face apel pe latura civilă a cauzei;
C. Poate formula cerere de administrare de probe în cursul urmăririi penale.
117. Denunţul:
A. este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică despre săvârşirea unei infracţiuni;
B. Se poate face personal ori prin mandatar cu mandat special;
C. Nu se poate face numai personal.
118. Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi:
A. Nu mai pot fi administrate din oficiu de către instanţă, chiar dacă se apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;
B. Sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor;
C. Nu sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.
119. Rechizitoriul:
A. se întocmește de către organul de cercetare penală;
B. însoțit de dosarul cauzei și de un număr necesar de copii certificate ale acestuia, pentru a fi comunicate inculpaților, se trimit instanței competente să judece cauza în fond;
C. Se comunică părții civile.
120. În cursul urmăririi penale, măsurile asigurătorii:
A. Se iau de către procuror prin ordonanţă;
B. Se iau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere motivată, la propunerea procurorului;
C. Nu se pot dispune măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, ci doar în cursul judecății.
{"name":"DREPT PROCESUAL PENAL I ŞI II", "url":"https://www.quiz-maker.com/QPREVIEW","txt":"1. În cadrul procesului penal:, 2. Prezumția de nevinovăție:, 3. În cadrul procesului penal:","img":"https://www.quiz-maker.com/3012/images/ogquiz.png"}